Rodica Culcer: "TVR a cazut victima razboiului dintre palate si presiunilor politice"

Rodica Culcer, 53 de ani, este din august 2005 director al Departamentului de Stiri din TVR. A lucrat peste zece ani la departamentul romanesc al BBC, iar inainte de 1989 a fost functionara la Ambasada SUA de la Bucuresti si documentarista la institutul de cercetari din subordinea Academiei de Stiinte Politice Stefan Gheorghiu. Rodica Culcer a fost acuzata, dupa interviul facut cu Traian Basescu la TVR, in 22 ianuarie, ca nu a fost impartiala fiindca nu i-a acordat imediat dreptul la replica lui Ion Iliescu, pe care actualul sef al statului l-a numit “batranul edec” si l-a acuzat ca pregateste o lovitura de stat prin schimbarea Legii referendumului. Ulterior au aparut suspiciuni neprobate ca directoarea stirilor de la TVR ar fi lucrat cu Securitatea. Toate acestea in contextul luptelor politice si al concurentei pentru controlul televiziunii publice.
- Aparent, tot scandalul iscat in jurul dvs. si al TVR pare sa fi plecat de la interviul pe care l-ati facut cu Traian Basescu pe 22 ianuarie, exista si alte cauze mai putin vizibile?
- Eu cred ca aceste cauze sunt extrem de vizibile, fiindca Traian Basescu a mai dat interviuri la televiziunea publica, si aceiasi oameni au fost nemultumiti, dar cu mai putin scandal decat acum. De data aceasta, exista un razboi extrem de intens pe scena politica, cu niste realinieri, si cu accentuarea tensiunii dintre premier si presedinte. Exista o serie de tensiuni, dar eu ma straduiesc sa le tin in afara camerei de stiri, dar ele influenteaza pe alte cai.
- Pe ce cai?
- Pe caile unor colegi de-ai mei care sunt totusi afiliati, chiar daca nu o spun, si care fac o agitatie in redactie pe diferite teme si care raspund unor comenzi politice, chiar daca nu o recunosc si chiar daca afiseaza alte sloganuri.
- Acesti colegi sunt subordonatii dvs.?
- Sunt subordonatii mei. Ei nu fac nimic din ceea ce n-ar avea voie sa faca, dar sunt tot soiul de lucruri informale care se intampla si care agita spiritele.
- A raspunde unei comenzi politice nu e tocmai ceea ce ar trebui sa faca un ziarist.
- Discutiile dintre oameni nu le putem opri si nici nu am de gand sa le opresc, important este ceea ce iese pe ecran. Noi pentru asta suntem judecati. Nu se face propaganda politica pe fata, ci in mod mult mai subtil.
- Cine sunt cei care raspund acestor comenzi politice? Aveti nume?
- Am, dar nu as vrea sa le dau acum, dar ceea ce s-a intamplat cu Comisia de etica este evident.
- Cei care au raspuns presiunilor politice in perioada Nastase par sa fie predispusi si acum sa faca la fel?
- Incearca sa-si recruteze adepti printre colegii lor, ca sa creeze o anumita atmosfera. Banuiesc ca unul dintre ei chiar vizeaza postul meu. Il avertizez ca nu este un post foarte placut.
- De fapt, Comisia de etica a TVR va acuza indirect ca la interviul cu Basescu nu ati respectat “unele norme deontologice si profesionale elementare”, precizand ca “impartialitatea, independenta si profesionalismul TVR” au fost puse “din nou la indoiala” din pricina acestei emisiuni moderate de dvs. Mai mult, Comisia propune “sanctionarea celor vinovati”.
- Conducerea TVR i-a dat o replica acestei Comisii apreciind ca si-a depasit prerogativele, ca s-a pronuntat inainte sa asculte toate partile, lucrurile stau ca intr-un proces: daca nu s-au respectat procedurile, nici nu are rost sa discutam fondul. Eu nu am prejudiciat imaginea TVR, televiziunea a cazut, intr-un fel, victima razboiului dintre palate si presiunilor politice care s-au intensificat foarte tare, fiindca PSD simte ca e momentul in care poate sa devina mai prezent si mai activ pe scena.
- De cand ati venit la TVR, au fost presiuni asupra dvs.?
- Nu atat de mari cat incep sa se faca acum. Sper ca ele se vor calma.
- Ce inseamna “nu atat de mari”?
- Multa vreme nu a fost absolut nimic, a fost foarte bine. Acum insa, stricandu-se cu totul atmosfera si climatul public, presiunile incep sa se simta.

“Niciodata nu m-a sunat presedintele”

- Adica va suna primul ministru sau presedintele sau consilierii lor?
- Nu. Inainte vorbeam cu consilierul primului ministru, dar acum nu mai discuta cu mine. Toate discutiile despre interviul pe care premierul l-a acordat TVR nu au fost duse cu mine, ci cu presedintele TVR, Tudor Giurgiu. Pana acum, daca aveam un interviu discutam, dintr-o data acest lucru nu s-a mai intamplat. Niciodata nu m-a sunat presedintele, niciodata nu a cerut presedintele sa vina la TVR.
- Nici altcineva de la Cotroceni?
- Traian Basescu nu m-a sunat niciodata personal de cand sunt la TVR. Inainte s-a intamplat o singura data, cand lucram la Radio Total si spusesem o prostie pe post despre niste hotarari ale Primariei. M-a sunat doar sa-mi spuna ca nu intelesesem acele hotarari, fara sa imi ceara insa drept la replica. A fost singura data cand mi-a telefonat Traian Basescu, in rest, pentru interviuri, interventii in jurnal etc., am discutat cu consilierul sau de presa. Niciodata Adriana Saftoiu nu a cerut un interviu la TVR.
- Asadar, nici de la cabinetul premierului nu va suna nimeni, nici de la cel al presedintelui. Atunci de unde vin presiunile?
- Lucrurile se intampla altfel, nu suntem totusi in perioada Nastase, se creeaza curente de opinie, se agita ziaristii care au legaturi cu anumite partide.

“Sugestii au existat, dar nu atat de grave”

- Presiunile sunt deci indirecte, partidele actioneaza prin intermediul ziaristilor.
- Nu pot sa spun ca deocamdata lucrurile se intampla atat de grav incat sa nu putem functiona. Sper ca lucrurile sa se calmeze si sa putem lucra din nou normal daca nu se va intampla asa, am sa plec.
- Sunt oameni care va cer demisia, care ar dori sa plecati?
- Da, inca de la inceput. La ora la care vorbim nu mi-a cerut nimeni sa demisionez, adica nimeni dintre cei care puteau sa ceara acest lucru. Nici eu nu as face-o decat in momentul in care as considera ca nu pot sa-mi continui activitatea.
- Ati vorbit despre presiunile indirecte, au existat si sugestii?
- Mie direct nu-mi spune nimeni nimic, pentru ca nici unul dintre politicieni nu vrea sa faca o intelegere cu mine, nu indrazneste sa faca un targ cu mine.
- De obicei, atunci cand politicienii sunt nemultumiti, il suna pe directorul de stiri.
- Sigur ca au fost nemultumiri de

parcurs: Adrian Nastase a fost foarte nemultumit cand filmam in Zambaccian si m-a sunat.
- Alti politicieni v-au sunat?
- O singura data, un ministru, dar noi am continuat sa facem reportajele asa cum le-am programat si sper sa nu fiu nevoita sa-i dau numele. Sugestii au existat, dar nu atat de grave.
- De ce ar fi vrut premierul Tariceanu sa apara la interviul de la TVR din 24 ianuarie cu Monica Ghiurco, si nu cu dvs.?
- Nu eu am purtat discutiile cu Palatul Victoria, deci raspunsurile trebuie sa le dea altii. Am aflat abia la 17.30 ca voi face eu acest interviu.
- Se teme premierul de dvs. ca ziarist?
- Nu stiu, nici nu stiu daca a fost el sau consilierii lui care au purtat aceste discutii.

“M-am straduit sa nu fiu dura nici cu premierul, nici cu presedintele”

- Vi se reproseaza ca ati fost mai dura cu Tariceanu decat cu Basescu.
- M-am straduit sa nu fiu dura nici cu premierul, nici cu presedintele.
- Daca ati fi fost la BBC, interviurile ar fi fost mult mai virulente.
- Probabil, dar BBC-ul este BBC si nu ar fi trebuit sa plec de acolo niciodata.
- De ce la BBC ati fi putut face niste interviuri mai puternice, iar la TVR nu?
- BBC nu facea parte din peisajul societatii romanesti, TVR este o altfel de societate. Diferenta este foarte mare: in primul rand, BBC nu are un consiliu de administratie politizat, nu este subordonat parlamentului si chiar este o institutie publica fara nici o legatura cu politicul. In Romania legaturile sunt semnificative: consiliul de administratie este politizat, iar TVR a fost proiectata institutional de la bun inceput gresit.
- Ce s-ar fi intamplat daca interviurile cu presedintele sau cu premierul ar fi fost mult mai dure?
- E greu sa le faci asa in Romania. Cu Iliescu nu vroiam sa fiu foarte dura, pentru ca mi s-a parut ca in privinta lui deja ma antepronuntasem si pentru ca era corect sa-l las sa vorbeasca, fiindca scrisesem prea mult despre el. Si chiar despre Tariceanu mi s-a parut ca s-a scris destul de mult si mi s-a parut ca telespectatorii inteleg mai mult daca el vorbeste destul, dar eu nu cred ca nu le-am pus intrebarile care trebuiau puse. E adevarat ca nu i-am hartuit, dar nu-mi propusesem.

“Nimeni nu a adus pana acum nici o dovada ca am fost ofiter sau ca am avut vreun angajament
cu Securitatea”

- In perioada 1979-1985 ati lucrat la Academia de Stiinte Politice Stefan Gheorghiu. Ce faceati acolo?
- Am lucrat ca documentarist la institutul acestei academii. Nu eram mai mult decat o documentarista care citea carti si reviste straine si faceam rezumate.
- Acolo ati cunoscut persoane care dupa 1990 au intrat in prim-planul vietii politice romanesti?
- I-am intalnit pe Dan Mircea Popescu, Ioan Mircea Pascu, Virgil Magureanu.
- Cum a inceput colaborarea dvs. cu Era Socialista?
- Nu a fost decat un articol. Mi s-a cerut o recenzie, la care revista a mai adaugat sosul ideologic obisnuit.
- Unde ajungeau analizele pe care le faceati la institut?
- Erau doar rezumate, nici nu mi se cereau si nici nu cred ca eram pregatita sa le fac. Nu stiu unde ajungeau.
- Cum ati reusit sa va angajati la o institutie care-si recruta cadrele pe baza fidelitatii fata de PCR?
- Nu. Nu trebuia sa demonstrezi nici o fidelitate. Am dat un examen de limba si gata. Vroiam sa plec din invatamant pentru ca vroiam sa am mai mult timp sa-mi termin doctoratul in lingvistica. In aceste institute toata lumea avea timp si pentru altceva.
- Dvs. pentru ce ati avut timp?
- Pana la un punct, pentru un doctorat in lingvistica. Acesta e de fapt povestea ratata a vietii mele si am crezut ca, daca voi avea destul timp, as putea ajunge pana la urma la universitate. Odata ajunsa la institut, am avut acces la niste carti de relatii internationale si atunci mi s-a deschis interesul pentru aceste lucruri.
- Ati avut nevoie de recomandari cand v-ati angajat la institutul de pe langa Academia Stefan Gheorghiu?
- Nu. Nu am avut nici un fel de recomandari.
- Asociatia Civic Media a cerut zilele trecute cercetarea dvs. in regim de urgenta de catre CNSAS plecand de la premisa ca din 1985 ati lucrat la Ambasada SUA din Bucuresti. Ati colaborat sau lucrat pentru Securitate inainte de 1989?
- Mai spun o data. Nu exista nici un angajament cu Securitatea, nu am fost ofiter de Securitate. Nimeni nu a adus pana acum nici o dovada ca am fost ofiter sau ca am avut vreun angajament cu Securitatea. Repet lucrul acesta si-l voi repeta de cate ori vrea Civic Media.
- Dati in judecata aceasta asociatie?
- Ma gandesc foarte mult sa fac acest lucru. Am avut o prima discutie cu avocatul si ne gandim care sunt sansele de succes.
- Acuzatorii dvs. pleaca de la premisa ca intreg personalul romanesc al Ambasadei SUA la Bucuresti ar fi fost incadrat la Directa a III-a Securitatii si ca “pana si femeile de serviciu erau subofiteri”.
- La 17 ani dupa revolutie, inca multi dintre colegii mei care lucrau atunci la ambasada continua sa lucreze si astazi. Nu poti sa arunci cu noroi in toata lumea care era acolo.
- De ce aceste acuzatii au aparut tocmai acum?
- Din cauza razboiului politic general si poate ca din cauza ca unii vor un control asupra Directiei Stiri din TVR. Este un loc deocamdata necontrolat de niciun partid politic.
- Este o batalie care se da acum pentru TVR?
- Da. In mod normal ar trebui sa o apere Parlamentul, dar nu am mari sperante, ar trebui sa o apere opinia publica si mai ales angajatii TVR, dar aici nu exista solidaritate intre jurnalisti. Deja vad opera dezbinarii pe care o fac politicienii printre ei. Pe mine m-a incurajat ce a spus pana acum Tudor Giurgiu, presedintele TVR, si anume ca partidele politice nu dicteaza in televiziune, dar cata vreme consiliul este numit politic lucrurile raman complicate. Sunt unii oameni din Consiliul de administratie al TVR care dau sugestii ziaristilor si care incearca sa-si sustina formatiunile care i-au numit. Doar PD si Presedintia nu si-au trimis oameni in acest Consiliu.
- Va simtiti amenintata?
- Nu ma simt la fel de confor-tabil ca acum o luna.