Felix, dispus la demisie

iderul PC, Dan Voiculescu, a afirmat, ieri, ca daca ar primi verdictul de colaborator cu fosta Securitate ar proceda ca Mona Musca, adica si-ar da demisia din Parlament. El a facut aceasta declaratie in replica la decizia Monei Musca, spunand ca va demisiona "in mod categoric" din Legislativ daca instanta va hotari prin verdict definitiv ca a colaborat cu fosta Securitate ca politie politica. Intrebat daca va lua o decizie asemanatoare celei anuntate de deputatul Mona Musca dupa ce instanta a decis definitiv ca a colaborat cu fosta Securitate ca politie politica, Voiculescu a raspuns: "Definitiv da. Obligatoriu". Senatorul PC a mai spus ca va demisiona din functia de senator doar in cazul unui verdict definitiv al instantei, intrucat altfel nu are nici un motiv sa faca acest gest. Dan Voiculescu a facut aceste declaratii in preambulul sedintei Comisiei parlamentare de ancheta privind suspendarea din functie a presedintelui Traian Basescu.

Moldova acuza "asimilarea fortata" practicata de Romania prin intermediul cetateniei

Guvernul Republicii Moldova face apel la sprijinul partenerilor sai europeni si internationali pentru a influenta readucerea intereselor Romaniei in albia fireasca a relatiilor de buna vecinatate, se arata intr-o declaratie a executivului de la Chisinau, citata de BASA-press.


Apelul a fost lansat ca reactie fata de "gravitatea situatiei create de actiunile autoritatilor romane", precizeaza declaratia.Guvernul califica drept inadmisibil "modul speculativ in care situatia specifica a Republicii Moldova, creata dupa ultima extindere a UE, este utilizata de Romania".

Executivul de la Chisinau a explicat ca o dovada in acest sens o constituie declaratiile recente ale presedintelui Basescu "referitoare la cele 800.000 de cereri de acordare a cetateniei romane, depuse de moldoveni, si asa-numita obligatie a Romaniei de a crea la Chisinau un Centru de Acordare a Vizelor pentru statele UE".

Chisinaul acuza Bucurestiul de "comportament duplicitar" si "atitudini false" in ceea ce priveste "inventarea artificiala a problemei cetateniei romane pentru cetatenii Republicii Moldova" si a "pretentiei Romaniei de a-si asuma rolul crearii, la Chisinau, a Centrului European Comun pentru Eliberarea Vizelor". De altfel, Romania este acuzata ca ar tergiversa procedurile de creare la Chisinau a Centrului Comun de Eliberare a Vizelor pentru UE.

Chisinaul incrimineaza "adevaratele intentii" ale statului vecin

"Mai nou, atribuirea de catre autoritatile romane, in persoana presedintelui Romaniei, a Centrului pe care insista sa creeze, in pofida deciziei adoptate deja de UE, competenta de inregistrare si procesare rapida a dosarelor de acordare a cetateniei romane, cand de fapt functia exclusiva a Centrului este cea de perfectare a vizelor, este o sfidare nu doar a eforturilor depuse de autoritatile Republicii Moldova pentru facilitarea si, in perspectiva, pentru liberalizarea regimului de vize, ci si a deciziilor statelor membre UE", se arata in declaratia citata.

"In aceste conditii, lipsa de vointa a autoritatilor romane de a semna, cu Republica Moldova, Tratatul politic de baza si Tratatul privind frontiera nu poate fi interpretata decat drept o confirmare a adevaratelor intentii pe care le urmareste conducerea statului vecin."

Razboi deschis cu Traian Basescu

Presedintele Traian Basescu a declarat, pe 28 februarie, la Palatul Cotroceni, ca a rugat guvernul sa ia in considerare posibilitatea emiterii unei ordonante pentru simplificarea majora a conditiilor de acordare a cetateniei romane pentru etnicii romani cetateni ai altor tari.

Basescu a cerut, de asemenea, guvernului ca, in cel mai scurt timp, sa adopte Legea cetateniei, care sa permita acordarea rapida a cetateniei romane pentru cetatenii Republicii Moldova.

REACTII

"Scopul este stricarea definitiva a relatiilor cu Romania"

Oleg Serebrian, deputat, liderul Partidului Social Liberal: "Romania este singurul sustinator real al Republicii Moldova in UE la ora actuala."Serafim Urechean, presedintele Aliantei "Moldova Noastra" (a doua fractiune parlamentara ca marime dupa numarul de deputati): "Guvernul nu are ce sa se amestece in faptul ca cetatenii Republicii Moldova solicita redobandirea cetateniei romane. Atacurile impotriva Romaniei, mai ales in ultimul timp
, sunt primejdioase."

Anatol Petrencu, presedintele Miscarii "Actiunea Europeana": "Este vorba totusi despre o criza cu care se confrunta actuala guvernare de la Chisinau. E vorba despre o criza accentuata de apropierea alegerilor locale. Intotdeauna, in situatiile cand nu ai rezultate pozitive in domeniile economic, social, in domeniul politicii externe, dai vina pe vecin. Actuala guvernare a Republicii Moldova este romanofoba prin definitie."

Mariana Durlesteanu, studenta la Universitatea de Stat: "Scopul este stricarea definitiva a relatiilor cu Romania. "Veaceslav Balan, constructor, 41 de ani: "Asa le trebuie romanilor! De ce se baga peste noi? Ne descurcam si fara ei. Din ‘40 si pana acum n-am murit de foame. N-om muri nici de-acum incolo. Poate si vorbim aceeasi limba, dar noi suntem moldoveni." (Raisa Lozinschi)

Băsescu mai aşteaptă o lună cu referendumul

Preşedintele Traian Băsescu a anunţat, ieri, la finalul consultărilor cu partidele parlamentare, că, în circa o lună, va decide dacă va organiza sau nu un referendum asupra introducerii votului uninominal. „Dacă voi constata că lucrurile nu se desfăşoară într-un grafic care să dea certitudinea adoptării acestei legi până la sfârşitul sesiunii parlamentare, cu certitudine voi declanşa procedurile de organizare a referendumului", a avertizat şeful statului. El a spus că, la sfârşitul lunii martie sau începutul lunii aprilie, va „evalua evoluţiile" din comisia parlamentară care discută codul electoral. În acest scop, Băsescu a anunţat că va avea o nouă rundă de consultări cu formaţiunile politice. Potrivit şefului statului, toate partidele care au venit la Cotroceni în ultimele două zile „îşi asumă responsabilitatea realizării unei legi electorale care să introducă votul uninominal". „Niciun partid nu vizează diminuarea şanselor de participare la viaţa parlamentară a minorităţilor", a mai declarat Băsescu. El a spus că i s-a părut „extrem de interesantă" propunerea unui partid – pe care nu l-a nominalizat – care doreşte ca senatorii să fie aleşi prin vot uninominal, în două tururi de scrutin, după acelaşi sistem ca primarii. În ceea ce priveşte deputaţii, un număr egal cu cel al senatorilor ar urma să fie ales tot prin vot uninominal, iar restul prin redistribuirea voturilor. Băsescu a arătat că noul sistem electoral trebuie adoptat până la sfârşitul sesiunii parlamentare.

Consens asupra votului uninominal

La consultările de la Palatul Cotroceni au participat toate partidele parlamentare, mai puţin PRM. Liberalii, conservatorii şi PSD şi-au arătat neîncrederea în aceste discuţii, trimiţând la Cotroceni delegaţii din care a lipsit preşedintele partidului. După negocieri, toate formaţiunile, mai puţin UDMR, au declarat că susţin introducerea sistemului de vot uninominal. Reprezentanţii minorităţii maghiare nu au mai fost însă atât de vehemenţi împotriva acestui sistem de vot, sugerând că îl vor accepta dacă se găseşte o soluţie care să nu ducă la diminuarea prezenţei UDMR în parlament.

Avansul la credite va scadea, dar dobanzile ar putea creste

Avansul cerut de banci clientilor persoane fizice pentru credite ar putea scadea la 10-15% ca urmare a relaxarii restrictiilor impuse de banca centrala, dar dobanzile ar putea creste, considera directorul general al Bancii Transilvania, Robert Rekkers. Un avans mai mic poate presupune o dobanda mai mare, a afirmat, ieri, Rekkers, intr-o conferinta de presa. Rekkers crede ca banca centrala ar putea aproba, in urmatoarea luna, normele propuse de banci in privinta acordarii de credite. Banca Transilvania nu a stabilit inca foarte clar masurile privind relaxarea conditiilor de creditare, dar este probabila o majorare a gradului de indatorare pentru anumite categorii de clienti, a mai spus oficialul Bancii Transilvania.
"Banca Transilvania nu va avea nici o abordare extraordinar de prudenta, dar nici una extraordinar de agresiva", a explicat Rekkers. Reamintim ca, saptamana trecuta, Consiliul de Administratie al Bancii Nationale a Romaniei a decis sa elimine obligativitatea avansului pentru creditele acordate populatiei, care se situa la 25% din suma imprumutata in cazul celor ipotecare si la 30% pentru creditele de consum, precum si valoarea maxima a gradului de indatorare a persoanelor fizice. Fiecare banca va stabili norme interne de expunere fata de clientii persoane fizice, care vor fi aprobate de Directia Supraveghere a bancii centrale, in functie de profilul de risc al fiecarei institutii de credit.

Ford vrea Daewoo pentru extindere

Constructorul american Ford ar putea prelua fosta uzina Daewoo de la Craiova, concomitent cu extinderea capacitatilor de productie din Rusia, pentru acoperirea cererii in crestere accelerata in Europa de Est, a declarat directorul operational pentru Europa, John Fleming, citat de Reuters.


Expansiunea pe pietele europene, unde compania a anticipat ca va obtine profit, in 2007, pentru al patrulea an consecutiv, contrasteaza cu rezultatele din America de Nord, unde au fost inchise unitati de productie.

Statul a pierdut o bătălie în "războiul cimentului"

Justiţia a anulat amenda de 9 milioane de euro primită în 2005 de Carpatcement pentru constituirea unui cartel, împreună cu ceilalţi doi mari jucători din piaţă

Carpatcement, unul dintre cei trei mari producători de ciment din România care a fost amendat în 2005 de către Consiliul Concurenţei cu aproximativ 9 milioane de euro, a obţinut câştig de cauză în justiţie. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a anulat luni amenda pe care Carpatcement a primit-o în 2005, pentru încălcarea legislaţiei în domeniul concurenţei. Deşi au contestat la acel moment decizia Consiliului Concurenţei, celelalte două companii amendate, Holcim şi Lafarge, nu au apelat la justiţie.

"Este un act de normalitate faptul că justiţia a avut curajul să declare nevinovăţia firmei noastre", a declarat, ieri, directorul general al Carpatcement, Mihai Rohan.

Potrivit acestuia, compania se va adresa Ministerului Finanţelor Publice în vederea înapoierii sumei plătite în 2005, neexcluzând însă nici varianta unei compensări a acesteia cu viitoare impozite şi taxe pe care Carpatcement trebuie să le achite către bugetul statului. Directorul companiei estimează că datoria statului de 9 milioane s-ar putea "stinge" astfel în aproximativ un an de zile. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este, potrivit acestuia, irevocabilă şi executorie, şi vizează doar Carpatcement, nu şi celelalte două companii sancţionate, Lafarge şi Holcim.

Lafarge şi Holcim stau cuminţi

Contactaţi telefonic, ceilalţi producători de ciment sancţionaţi fie îşi păstrează poziţia de la acea vreme, fie aşteaptă o informare oficială privind anularea amenzii primite de Carpatcement. "Nu putem să ne exprimăm punctul de vedere asupra acestui subiect, atât timp
cât un material oficial nu a fost trimis", a precizat Luminiţa Oprea, director de comunicare la Holcim România. Lafarge însă îşi păstrează aceeaşi poziţie din 2005, respectiv renunţarea la apelul în justiţie împotriva deciziei Consiliului Concurenţei.

Amenzi totale de 27 milioane de euro

Consiliul Concurenţei a sancţionat, în mai 2005, principalii producători de ciment din România - Lafarge, Holcim şi Carpatcement - cu amenzi totale de 27 milioane de euro. Motivul instituţiei a fost constituirea de către cele trei companii a unui cartel pentru stabilirea ilegală a preţurilor. Deşi au reacţionat şi au contestat decizia, producătorii au achitat, ulterior, amenzile, respectiv 313,2 miliarde lei vechi - Carpatcement, 290 miliarde lei vechi - Holcim (n.r. - la care s-au mai adăugat 1,4 milioane euro pentru încălcarea unei decizii a CC) şi 377,2 miliarde de lei vechi în cazul Lafarge. În iunie 2005, Carpatcement a solicitat în instanţă anularea deciziei Consiliului Concurenţei.

Investigaţia a fost declanşată din martie 2001, pornind de la constatarea că, începând cu decembrie 2000, a avut loc o "creştere substanţială şi simultană a preţurilor practicate de producătorii de ciment din România". Cei trei producători, având fiecare trei fabrici răspândite în ţară, îşi împart practic câte o treime din piaţă. Consiliul Concurenţei identifica Lafarge Romcim ca fiind iniţiatorul practicii de stabilire concertată a preţurilor. Holcim era prins cu o notă semnată de directorul de ţară, în care se spunea că trebuie urmat cu foarte mare atenţie Lafarge Romcim în ce priveşte reducerea discounturilor. Dar şi Carpatcement dădea indicii despre înţelegerea anticoncurenţială: până în 2002, oligopolul pieţei cimentului ( o piaţă cu puţini competitori) era spart de fabrica de la Fieni. Aceasta chiar a avut preţuri cu 30% mai mici decât cei trei mari producători. Dar, "această nealiniere" este eliminată la sfârşitul anului 2002, când fabrica de la Fieni este cumpărată de HeidelbergCement (Carpatcement)", notează Consiliul Concurenţei.

Afacerile producătorilor au crescut "beton"

Amenda Consiliului Concurenţei şi faptul că au fost arătate public cu degetul nu a impresionat oligopoliştii cimentului. La sfârşitul anului trecut, ministrul lucrărilor publice, Laszlo Borbely, era revoltat de faptul că producătorii au profitat de boom-ul construcţiilor şi au majorat anormal preţurile cu 15%-20%". În completare, ministrul transporturilor, Radu Berceanu, venea cu exemplul constructorilor care au ajuns să importe ciment din Turcia, pentru că este mai ieftin. În mod natural
, preţurile în creştere au cimentat afacerile producătorilor. Spre exemplu, anul trecut, cifra de afaceri a Carpatcement a crescut cu 40% faţă de 2005.

Berinde a demisionat

Ieri, în momentul în care Carpatcement anunţa decizia favorabilă obţinută în justiţie, de la Consiliul Concurenţei a venit un anunţ surprinzător – preşedintele Mihai Berinde a demisionat în urmă cu 30 de zile. "Demisia nu are nicio legătură cu decizia din cazul Carpatcement. Oricum, Consiliul va face recurs. Hotărârea instanţei nu trebuie văzută ca pe un eşec al Consiliului", a declarat, pentru Adevărul, demisionarul. El a refuzat să dea orice altă explicaţie referitoare la gestul său. Acesta a lăsat însă să se înţeleagă că motivul sunt atacurile din ultimii ani asupra sa, fiind perceput ca un om al fostei puteri. Mihai Berinde a fost numit în funcţie, în martie 2004, de către preşedintele Ion Iliescu. "Mandatul meu a fost rezolvarea problemelor de concurenţă, în vederea aderării la UE la 1 ianuarie 2007. Mi-am îndeplinit obiectivul şi cred că de-acum e momentul unei schimbări", a mai precizat Berinde. Acesta şi-a depus demisia la preşedintele Băsescu, "pentru că tot de preşedinţie am fost numit", informându-l şi pe premierul Tăriceanu. Oficialităţile europene nu fuseseră până ieri înştiinţate de decizia preşedintelui CC. "Mâine urmează să stabilim cine va fi preşedintele interimar", a declarat, pentru Adevărul, vicepreşedintele instituţiei, Constantin Ciutacu.

Caracatita sistemului energetic s-a nascut in Elvetia

Afacerile firmei Sulzer in Romania, devenita apoi VA Tech, s-au derulat sub obladuirea directa a cinci guverne. Retehnologizarea complexului energetic de la Portile de Fier I si II este cea mai complexa operatiune de acaparare a sistemului energetic pusa la cale in birourile
din Elvetia. Portile de Fier sunt doar varful aisbergului la construirea caruia statul roman a pompat si pompeaza sume imense de bani.
Ministrul economiei, Varujan Vosganian, a anuntat ca saptamana aceasta va declansa un control la Portile de Fier I si II, privind efectuarea lucrarilor de retehnologizare si modernizare efectuate de firma VA Tech. Inainte ca ministrul sa-si arate bunele intentii, prim-ministrul Calin Popescu-Tariceanu a tinut sa precizeze ca decizia de a incredinta lucrarile de retehnologizare firmei amintite nu-i apartine lui, ci guvernului de la vremea respectiva, din care cu onor facea parte si domnia sa, in calitate de ministru al industriilor. Comunicatul Guvernului de saptamana trecuta mai precizeaza ca „intelegerea a fost incheiata in conditii avantajoase pentru statul roman“, iar oferta firmei Sulzer (ulterior VA Tech) a fost cea mai performanta din punct de vedere economic si financiar. Pai, daca-i asa, la ce mai e nevoie de un control?
Raspunsul il putem regasi intr-una dintre legile lui Murphy: „Un politician onest este acela care, dupa ce a fost cumparat, ramane cumparat“. Afirmatie grava, desigur. Luand insa la puricat intreaga istorie a retehnologizarilor din sistemul energetic romanesc, vom demonstra ca un control asupra afacerilor Sulzer-VA Tech in Romania este mai mult decat imperativ. Ingineria construita cu mare migala in ultimii 17 ani de helveto-romanii din spatele acestor companii a dus, in final, la cele mai mari afaceri cu energie, afaceri „inalbite“ azi cu sprijinul nemijlocit al politicienilor romani. Caracatita din jurul Portilor de Fier este doar varful aisbergului. Revista „Saptamana Financiara“ si-a propus realizarea unui serial privind dezvoltarea acestei caracatite, inainte ca acea comisie de control a Ministerului Economiei sa apuce sa mai ingroape o data poate cea mai maiastra inginerie financiara postdecembrista.

Marele plan
In demersul nostru vom sari peste anumite etape de natura tehnica ale retehnologizarii de la Portile de Fier, programata a se incheia in acest an, pentru simplul motiv ca aici nu se mai poate schimba nimic. Important este ca toate afacerile cu energie
si acuzatiile la adresa „baietilor destepti“ au legatura cu ceea ce s-a intamplat la Portile de Fier.
Piata de energie, reglementarile ANRE, liberalizarea si privatizarea au fost gandite intr-un laborator din Elvetia, imediat dupa 1990, cu concursul nemijlocit al reprezentantilor autoritatilor romane in tara respectiva. Pentru a simplifica oarecum intregul labirint, incepem cu cateva comentarii referitoare la comunicatul Guvernului de saptamana trecuta, care incearca sa-l exonereze pe premierul Tariceanu de orice implicare in afacerea Portile de Fier. Se spune in acest comunicat ca decizia privind retehnologizarea hidrocentralei a fost luata in baza unei decizii a Guvernului, si nu a ministrului industriilor din acea perioada, Calin Popescu-Tariceanu. Sa vedem daca este asa.

Cine a inventat incredintarea directa
Hotararea de Guvern nr. 474/1997 a fost emisa pe data de 28 august si contrasemnata de ministrul industriilor, Calin Popescu-Tariceanu, si de ministrul finantelor, Mircea Ciumara. La pozitia prim-ministrului apare semnatura lui Victor Ciorbea, care, atentie!, in perioada 25-28 august se afla intr-o vizita in Germania. Se pare, asadar, ca semnatura premierului ar fi fost falsificata. Sa fie intamplator faptul ca, trei luni mai tarziu, cei trei ministri amintiti au fost remaniati?
Trecem peste faptul ca lucrarile de retehnologizare au fost atribuite prin incredintare directa - decizie cu care directorul RENEL, Aurel Leca, nu a fost de acord pentru ca initial se vorbea despre o licitatie la care si-au anuntat intentia de participare patru firme straine - si ne oprim asupra modalitatii de finantare a lucrarii. Mircea Ciumara a semnat Hotararea de Guvern pe motiv ca „nu se dadeau bani de la buget“. S-a dovedit insa, ulterior, ca ministrul finantelor s-a inselat.
In articolul doi al Hotararii se precizeaza: „Se autorizeaza Regia Autonoma de Electricitate RENEL ca, in termen de 15 zile de la data publicarii prezentei hotarari in Monitorul Oficial al Romaniei, sa angajeze executia lucrarii prevazute la articolul 1 cu un singur contractant, firma Sulzer Hydro/ ABB, impreuna cu societatea comerciala UCM Resita, societatea comerciala Hidroconstructia si societatea comerciala Energomontaj, cu finantarea asigurata integral de catre firma Sulzer Hydro/ABB“. Numai ca Sulzer nu avea bani, ea nemaiefectuand o lucrare de amploare in domeniul energetic de prin 1976. Dovada ca, la scurt timp
, se incheie o nota intre reprezentantii RENEL si cei ai Sulzer care modifica punctul 2 al Hotararii de Guvern, in sensul ca finantarea lucrarii se face din credite cu garantii de stat, banca aleasa pentru contractarea creditului fiind nimeni alta decat City Bank (n.r. - vezi ancheta in cazul Stancev). In baza acestei note apare o alta Hotarare de Guvern prin care se stabilesc imprumuturile si pentru celelalte grupuri energetice de la Portile de Fier (anterior a fost vorba de inceperea lucrarilor la grupul 6), in baza careia tot statul roman este cel ce garanteaza banii. Initial era vorba de 202.200.000 franci elvetieni, suma care nu ramane insa batuta in cuie.
Un alt aspect al contractului de incredintare directa, trecut foarte usor cu vederea, se leaga de punctul „diverse“. Aici se mentioneaza, fara nicio legatura cu contractul comercial: „Contractantul (adica Sulzer) este de acord sa contribuie cu suma de 500.000 franci elvetieni ca sponsorizare la lucrarile de reparatii ale Muzeului Tehnic Dimitrie Leonida“. Cu alte cuvinte, „spaga“, pentru care, evident, s-au gasit bani.

Metamorfoza Sulzer-VA Tech
Odata aranjate problemele legate de finantare, Sulzer se apuca de treaba. Nu inainte insa de a incepe modificarile la Registrul Comertului din Elvetia, astfel ca banii intrati in conturi sa-si piarda urma. Sulzer se transforma in VA Tech Escher Wiss, apoi in VA Tech Hydro, aceasta din urma fiind pregatita pentru noua lovitura: retehnologizarea de la Portile de Fier II.
Inainte de a intra in cea de-a doua afacere se impune insa sa revenim la prima lucrare in Romania a celor de la Sulzer, care ar fi trebuit sa dea serios de gandit autoritatilor romane cands-a pus problema retehno-logizarii de la Portile de Fier.

Pe Lotru in jos…
Prima lucrare castigata de Sulzer in Romania a fost retehnologizarea rotoarelor Pelton, ale hidrocentralei de pe Lotru. Contractul 491222/2034, pentru livrarea a trei rotoare Pelton, care sa permita functionarea de lunga durata a grupului hidrocentralei de la Lotru, a fost precedat de un ajutor nerambursabil acordat de guvernul elvetian Romaniei, in valoare de 7 milioane franci elvetieni, suma din care 2,8 milioane erau directionati catre RENEL, pentru retehnologizarea de la Lotru. Primul rotor, fabricat in Franta, a fost livrat in conditii normale de calitate. Al doilea si al treilea rotor, fabricate de Sulzer pe unde s-a putut, urmau sa fie prelucrate la UCM Resita. Numai ca, in timpul prelucrarii, specialistii de la Resita au constatat ca rotoarele aduse aveau abateri mari la materialele folosite, lucru recunoscut de altfel si de elvetieni intr-un fax trimis RENEL. Daca rotorul 2 a fost adus cat de cat la parametri de functionare, rotorul 3 a trebuit sa fie fabricat inca o data, ceea ce a dus la mari intarzieri in procesul de retehnologizare. Au fost multe intalniri intre reprezentantii partii romane si cei de la Sulzer, nenumarate corespondente, in care elvetienii solicitau sa nu fie penalizati, conform contractului, cu suma de circa un milion de dolari. Si n-au fost penalizati.
Tupeul a mers mai departe. Astfel, intr-o scrisoare datata 26.11.98, Sulzer se adreseaza imperativ partii romane: „Noua tehnologie in varianta doi este oferita de Sulzer Hydro conditionat de neaplicarea de catre CONEL (fosta RENEL) a penalitatilor de intarziere conform contractului“. Ei gresesc, si tot ei emit pretentii. Interesant este ca, din partea companiei Sulzer, unul dintre reprezentanti este Nicolae Bogdan Buzaianu, fondatorul Energy Holding. Dar asta este o alta poveste.

Marinimia sponsorului
Povestea de la Lotru nu a avut nicio relevanta pentru oficialii romani care, ulterior, au pornit la retehnologizarea Portilor de Fier tot cu Sulzer, devenita VA Tech si asa mai departe. Sa ne intoarcem inca o data la perioada anilor ‘92-‘95. Piata romaneasca a energiei a fost ochita imediat dupa 1990, problema retehnologizarilor fiind speculata de multe firme. Numai una a reusit insa.
In vara anului 1994, la congresul energiei de la Neptun, sponsorul de marca a fost tocmai firma Sulzer. S-a mancat si s-a baut vreo trei zile, la mare, pe banii elvetienilor, mai ceva ca la banchetele regesti. Odata facuta aparitia printre energeticienii romani si stiind de discutiile purtate de acestia cu rusii de la Electrosila, care cunosteau hidroagregatele de la Portile de Fier (fabricate in Rusia), cei de la Sulzer s-au aruncat in lupta. Dupa congresul de la Neptun, elvetienii fac o prezentare a firmei lor tocmai la Portile de Fier, unde isi etaleaza programul de retehnologizare a hidroagregatelor. Toata documentatia prezentata romanilor purta marca Sulzer Escher Wiss, pe care era lipit insa un abtibild Sulzer Hydro. Acest amanunt este extrem de important. Livio Ravicini, cel care le-a facut romanilor prezentarea companiei, a spus ca Sulzer e un grup format din 7 companii, printre care si Sulzer Hydro. Asta in 1994. Numai ca, dupa o verificare la Registrul Comertului din Elvetia, am ajuns la concluzia ca Sulzer Hydro a fost infiintata in 1995, iar Livio Ravicini nu figura nicaieri: nici in actionariat, nici in randul persoanelor cu drept de semnatura. Lucrurile erau insa aranjate in alta parte. Doi ani mai tarziu, Sulzer primea cadou de la Guvernul roman retehnologizarea Portilor de Fier I.

Pofta vine mancand
La portile de Fier I, treaba a fost facuta ca la Lotru, adica de mantuiala, defectiunile aparand la scurt timp dupa retehnologizare. Asta nu a impiedicat insa partea romana sa treaca la negocieri cu Sulzer, devenita intre timp VA Tech, pentru retehnologizarea de la Portile de Fier II. Hidroelectrica, beneficiarul lucrarii, intocmeste o nota de fundamentare a retehnologizarii pe trei pagini A4, de parca ar fi fost vorba de reparatia unei biciclete. Nu a existat un studiu pe fiecare parte componenta pentru ca lucrurile erau deja aranjate. Pe baza notei de care vorbim, si pe care o vom reproduce intr-un numar viitor, in anul 2001, in plina vacanta parlamentara (luna august), Guvernul emite o hotarare (HG 848) prin care incredinteaza direct lucrarea de retehnologizare firmei VA Tech. In momentul incredintarii directe, la Registrul Comertului din Elvetia figurau trei firme cu numele VA Tech: VA Tech cu sediul in Kriens, VA Tech cu sediul in Wevwy si VA Tech cu sediul in Zürich. Intrebarea este carei firme dintre cele trei i-a fost incredintata lucrarea. Vom lamuri si acest aspect.

Marea lovitura
HG 848/2001 are un articol unic: „Pentru utilizarea achizitiei dintr-o singura sursa, in vederea reparatiei capitale cu modernizare la Centrala Hidroelectrica Portile de Fier II, se aproba unele masuri dupa cum urmeaza: societatea comerciala Hidroelectrica va negocia contractul pentru realizarea reparatiei capitale… cu compania VA Tech Hydro in termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei hotarari“. La punctul c al articolului unic apare marea noutate: compania VA Tech Hydro Ltd va realiza integral lucrarile reparatiei capitale cu modernizare la Centrala Hidroelectrica Portile de Fier II in contrapartida cu energie electrica“. De data asta, prim-ministrul Adrian Nastase era la datorie. Contrapartida cu energie deschide, de fapt, cutia Pandorei si tot ce a urmat pe piata de energie mai tarziu, prin liberalizare, avand ca pion principal Energy Holding. Toate la vremea lor insa. Se impune din nou o intoarcere in timp.

Cine umfla pretul caselor noi?

Prin constructia unui ansamblu rezidential, profitul investitorului ajunge, in Romania, pana la 35% din pretul final de vanzare, de doua ori mai mare decat cel obtinut in alte tari europene

Preturile ridicate la care sunt lansate noile oferte sunt explicate de agentii de vanzari prin scumpirea materialelor de constructii, a fortei de munca si a terenurilor. Marja de profit a devoloperului este ascunsa, de cele mai multe ori, sub presul marketingului.

La nivelul anilor 2001-2002, piata imobiliara din Romania era cotata ca una dintre cele mai profitabile, cu marje ale profitului atingand cote chiar si de 100%.

Fiind o zona neexploatata indeajuns, piata s-a constituit, la acel moment, pe fondul speculatiilor, pretul noilor constructii crescand nejustificat.

Investitiile straine au favorizat evolutia si dezvoltarea pietei de lux. Pentru momentul respectiv, achizitiile de acest tip se explicau printr-o foarte buna rata de amortizare a investitiei de aproximativ cinci-sase ani.

Cresterea ulterioara a preturilor si extinderea perioadei de amortizare au dus la scaderea interesului pentru acest tip de locuinte.

"Dezvoltatorii romani au aparut treptat, odata cu cresterea pietei. Acestia sunt fostii mici investitori care au crescut si au recuperat prin achizitii si vanzari repetate, speculand cresterea mare a preturilor intr-un interval de timp
foarte scurt.

Pentru majoritatea au fost suficiente doua-trei manevre de acest gen pentru a se lansa in proiecte mai indraznete, bloculete de minim noua si maximum 25 de apartamente amplasate in locatii de top, pe care reuseau sa le contracteze din fazele initiale ale constructiei", comenteaza Claudia Dascalescu, senior consultant in cadrul Departamentului Rezidential al DTZ Echinox. 95% din cererea de locuinte de lux este în oferta românilor.

Fazele constructive ale profitului

In pretul final al unui proiect rezidential se regasesc pretul terenului, care este destul de mare (1.400-2.000 de euro/mp), dar si pretul studiului de fezabilitate. Ponderea proiectului de arhitectura in pretul final incepe de la 3-4%, dar ajunge si la 5-6%, in functie de firma. Urmatoarea variabila este costul avizarilor, a autorizatiilor de constructie. Onorariul constructorului are cea mai mare pondere in pretul final al proiectului, de aproximativ 60%. Cand vorbim de costul constructorului vorbim de manopera si materiale de constructie. Si nu in ultimul rand variabila de profit.

"In procente, marja de profit a dezvoltatorului reprezinta, in medie, cam 25-30% din pretul final al unei locuinte. Acest profit difera in functie de planurile dezvoltatorului. Daca acesta doreste sa reinvesteasca rapid profitul intr-un nou proiect, viteza de constructie ii scade profitul la 12-15%, pentru a finaliza un proiect intr-un an, deoarece el apeleaza la credite bancare. Totusi, sunt dezvoltatori care merg pe banii clientilor. Ei incep proiectul, cumpara terenul din bani proprii, obtin autorizatiile de constructie, incep lucrul la infrastructura si raman fara bani. Atunci ei asteapta pana mai vand 10 apartamente, mai ridica o parte din proiect si tot asa. Ei intarzie astfel si cate trei ani, insa profitul lor este mai mare. Noi, spre exemplu, pentru ca ne interesa viteza de lucru, am venit cu 40% bani proprii, iar pentru restul am apelat la credite bancare cu cheltuielile de rigoare. Nu stam in banii clientilor. Chiar daca noi mergem cu un profit de 12% pe proiect, in trei ani, daca finalizam trei proiecte, obtinem un profit de 36%", analizeaza Aurelian Nicolae, general managerul Quadra Place, unul dintre cel mai bine vandute proiecte de locuinte de pe piata.

Constructiile in regie proprie nu traumatizeaza bugetul

Profitul unei firme de constructii mici care ridica locuinte pentru persoane fizice reprezinta cam 10-15% din pretul final al constructiei. Varianta la scara larga este reprezentata de dezvoltatorii mari care pentru un proiect de circa 100 de locuinte obtin un profit de 25-35%. Daca profitul acestor companii ar scadea pana la 15%, ar rezulta pentru Bucuresti un pret mediu pe metru patrat de circa 1.000 de euro.

Calculat la un apartament de doua camere cu 60 de metri patrati, ar rezulta un pret de 60.000 de euro, o varianta mult mai acceptabila pentru clientii cu salarii medii. La momentul de fata, pretul mediu al unui apartament nou cu doua camere variaza intre 80.000 si 100.000 de euro, in functie de suprafata.

"La nivel international, marja medie de profit a developerilor reprezinta intre 16 si 25% din pretul de vanzare. Daca pretul terenului, in randul pietelor externe, reprezinta 25-35% din costurile de dezvoltare, in Romania acesta reprezinta, in general, doar 5-8%, lucru care permite dezvoltatorilor sa mentina o scara inalta de profitabilitate", mentioneaza Andrew Prelea, Joint CEO in cadrul South Pacific Constructii.

Forta de munca umbla la preturi

Majoritatea dezvoltatorilor pun pretul ridicat al locuintelor pe seama firmelor de constructii, care se gasesc tot mai greu si care au costuri imense.

"Numarul firmelor de constructii participante la licitatiile organizate de dezvoltatorii imobiliari este din ce in ce mai redus, iar pretul lucrarilor creste, pe fondul deficitului de muncitori", sustine directorul general al Globe Trade Center (GTC) Romania, Shimon Galon.

"Cresterea pretului pe metru patrat construit nu reflecta majorarea pretului la materie prima, ci mai degraba evolutia costului cu forta de munca. Se simte pe piata o lipsa de constructori, care ne-ar putea crea dificultati in dezvoltare", a afirmat Galon.

Pe de alta parte, reprezentantul GTC a precizat ca pretul terenurilor a crescut semnificativ, in ultima perioada, determinand majorarea sumelor alocate proiectelor.

Din totalul unei investitii imobiliare, costul terenului reprezinta 15-20%, iar cel cu materialele de constructii si forta de munca - circa 60%. Cresterea pretului terenurilor a dus la reducerea randamentelor investitiilor de la 18%, in 2000, la 10-11%, a apreciat Galon.

Ba materialele de constructii sunt vinovate

O alta scuza a dezvoltatorilor este scumpirea materialelor de constructii. Cresterea pietei constructiilor i-a determinat pe unii dezvoltatori sa ridice pretul final, iar altii au hotarat sa-si reduca din profit. "Explicatia vine din faptul ca furnizorii de materiale ca fier-betonul si caramizile au fost absorbiti de companii multinationale care au crescut nivelul preturilor la aceste materiale. Oamenii ar trebui sa realizeze ca primesc beneficiile unei locuinte construite cu materiale noi si de calitate mai buna.

Pe aceste considerente, profitabilitatea dezvoltatorului va scadea, deoarece cumparatorul final isi poate permite sa plateasca o locuinta doar in functie de propriul salariu si de posibilitatea achitarii unei rate, deci nivelul scazut al pretului de constructie de pana acum va creste pentru o anumita perioada", anunta reprezentantul South Pacific.

In asteptarea ascutirii concurentei

Unii analisti sunt de parere ca marjele de profit vor fi ajustate doar in momentul in care concurenta o sa fie indeajuns de mare. Cu toate acestea, managerul general al Quadra Place considera ca numarul dezvoltatorilor nu poate fi calculat prin adunarea santierelor existente.

"Santierele pe care le vedeti sunt putine, insa cei care au bagat banii in terenuri si proiecte sunt foarte multi. Ei nu sunt vizibili pentru ca nu au cu cine sa-si faca constructiile. Ei sunt disperati acum ca au bagat milioane de euro in terenuri si drept consecinta cresc pretul acestora.

Pretul locuintelor noi se va reduce in momentul in care vom putea stapani forta de munca, ea este cheia. Clientul se uita prima oara la calitatea si increderea pe care o oferi si abia pe urma la pret. Degeaba faci apartamente ieftine cu materiale proaste si suprafete similare cu cele din blocurile comuniste pentru ca nu le poti vinde. Problema nu este la bani, fiindca s-a creat o patura sociala care castiga peste 1.000 de euro si care poate face credite. Pentru ceilalti, piata nu este inca pregatita. Preturile pe metru patrat sunt mari fara a lua in considerare profitul fiecaruia. Daca am taia profitul dezvoltatorului, al constructorului, al furnizorului si al proiectantului, tot nu am ajunge la un pret accesibil pentru cineva care castiga 400 de euro", concluzioneaza Aurelian Nicolae.

Deficitul bugetar va fi de 3,8% din PIB, iar inflatia 5,5%

Fondul Monetar International (FMI) a recomandat ieri autoritatilor din Romania sa adopte politici fiscale
si salariale mai restrictive si reducerea tintei de deficit bugetar de la 2,8% din Produsul
Intern Brut (PIB) la 1% din PIB.
Potrivit negociatorului sef al FMI pentru Romania, Emanuel van der Mensbrugghe, deficitul bugetar ar putea ajunge in 2007 la 3,8% din PIB, cu un punct peste plafonul aprobat de Guvern, intrucat veniturile sunt supraestimate, iar cheltuielile salariale ar putea creste mai mult decat s-a prevazut. Reducerea deficitului bugetar are ca scop contracararea exploziei inregistrate de cererea privata, alimentata si de intrarile de capital strain, a explicat oficialul FMI. Acesta a mai spus ca o alta parghie care ar putea fi actionata de catre Guvern este cea a reducerii cheltuielilor, care au crescut semnificativ la unele capitole. De asemenea, autoritatile pot actiona si in sensul cresterii veniturilor bugetare, a mentionat van der Mensbrugghe.

Rata inflatiei, 5,5%

Rata inflatiei ar putea atinge un nivel de 5,5% la sfarsitul acestui an, fata de tinta de 4% plus
sau minus un punct procentual, daca autoritatile romane nu modifica politica fiscala, in sensul reducerii cheltuielilor, potrivit oficialilor FMI. Daca politica fiscala nu va fi intarita, Banca Nationala a Romaniei (BNR) va fi nevoita sa majoreze rata dobanzii, pentru a mentine procesul de dezinflatie, a declarat Emanuel van der Mensbrugghe.
El a apreciat ca dobanda actuala de politica monetara a BNR, de 8% pe an, este una adecvata, mai ales daca este corelata cu ratele efective de pe piata. Potrivit oficialului FMI, in ultimele saptamani s-a observat o egalizare intre ratele dobanzilor de pe piata si cea de politica monetara.

Deficitul de cont curent, 12% din PIB

Deficitul de cont curent al Romaniei va creste in acest an la 12% din PIB, comparativ cu 10,3% din PIB in 2006, a declarat van der Mensbrugghe. "Romania nu se confrunta cu riscuri macroeconomice foarte importante, insa deficitul de cont curent ramane o sursa de ingrijorare", a afirmat negociatorul-sef al FMI pentru Romania. Reprezentantul FMI a aratat ca nivelul ridicat al deficitului de cont curent determina cresterea vulnerabilitatii Romaniei. Estimarile prezentate de van der Mensbrugghe sunt similare cu cele anuntate la jumatatea lunii februarie de catre reprezentantul FMI pentru Romania si Bulgaria, Juan Jose Fernandez-Ansola.
Acordul stand-by a incetat, in mod formal, la 7 iulie 2006, iar relatia Romaniei cu FMI continua prin colaborari curente cu expertii institutiei. O delegatie a institutiei financiare internationale s-a aflat timp
de doua saptamani la Bucuresti pentru consultari cu autoritatile romane pe teme macroeconomice.
Deficitul contului curent al balantei de plati a crescut anul trecut cu 44,8%, la 9,97 miliarde de euro, in principal ca urmare a accentuarii dezechilibrului balantei comerciale.

Baioneta ruseasca

Coincidenta sau nu, declaratiile belicoase ale autoritatilor de la Chisinau la adresa Romaniei au inceput la 24 de ore dupa ce Moscova a ridicat embargoul asupra vinului si carnii moldovenesti. Mesajele presedintelui Vladimir Voronin si ale premierului Vasile Tarlev reclama intentiile neprincipiale ale Romaniei fata de Moldova, incompatibile cu statutul tarii noastre de membra a UE.

Liderii de la Chisinau ne-au refuzat medierea in relatia cu UE, au declinat invitatia de a participa la Sommet-ul Francofoniei de la Bucuresti, au cerut drepturi culturale pentru cei 10 milioane de minoritari moldoveni referindu-se la romanii moldoveni. Apogeul a fost atins ieri, cand Guvernul Tarlev a solicitat comunitatii internationale sa ia act ca, prin politicile sale privind vizele si cetatenia, normale intre vecini, ameninta statalitatea si securitatea Republicii Moldova. Tanguirea de peste Prut are menirea de a deconspira Romania ca stat agresiv imperialist.

Nu trebuie invocata teoria haosului pentru a remarca relatia de cauzalitate intre tandretea Kremlinului fata de Moldova si vrajmasia acesteia in raport cu Romania, care militeaza la toate reuniunile internationale pentru diseminarea democratiei in spatiul postsovietic si pastrarea integritatii teritoriale a statelor din aceasta regiune. Opozitia noastra la independenta Kosovo are legatura cu avertismentul Moscovei ca o va folosi ca precedent juridic pentru Transnistria, Osetia de Sud si Abhazia.

Ostilitatea Moldovei, manifestata, potrivit unor informatii, nu numai in relatiile politice, ci si in cele de securitate, este de fapt expresia antipatiei rusesti fata de tara noastra, viitoare gazda pentru bazele militare americane si activa in politica de securitate energetica a Uniunii Europene. Cu alte cuvinte, am calcat pe coada ursul rusesc, iar el ne zgarie cu ghearele sale
moldovenesti: ura fratilor doare mai tare decat pretul la gaz si la petrol.

Prin Voronin si Tarlev, Moscova ne atrage atentia ca triunghiul politic Bucuresti, Moscova, Chisinau functioneaza si dupa aderarea la UE. Romania este criticabila poate pentru bunavointa impotenta fata de Moldova, cum o numeste un prieten jurnalist. Totusi, sa nu uitam ca relatiile Romaniei politice si chiar economice cu Moldova au fost de multe ori reglate la Kremlin, chiar daca politicienii nu o recunosc.

In 2002 Guvernul Romaniei propunea Guvernului Rusiei sa dezvolte in comun proiecte concrete si societati mixte in Moldova, ca aceasta sa nu colapseze. Capitalul romanesc si experientele noastre in democratie au fost si sunt oprite la granita de bravul soldat sovietic, metaforic vorbind, pentru ca ar concura interesele rusesti in regiune.

Romania are insa de doua ori obligatia sa sprijine Moldova, in pofida adversitatii autoritatilor si adoptand o tactica adecvata sensibilitatilor istorice de peste Prut. Este o datorie fata de cei 40% dintre moldoveni, care au raspuns unui chestionar CIVIS citat de Hotnews, ca autoritatile de la Chisinau ar trebui sa accepte neconditionat ofertele Romaniei in sprijinul aderarii la UE. Si este o sarcina de la sine inteleasa pentru un stat aflat la intersectia dintre doua spatii de securitate de a proteja zona-tampon.