eul s-a întărit la începutul şedinţei valutare de luni până în apropiere de 3,58 lei
/euro, pentru ca apoi să reintre pe o tendinţă de depreciere în faţa monedei europene, în ton cu alte monede din regiune, penalizate de atracţia investitorilor pentru plasamente pe dolar.
"Leul şi-a revenit destul de bine dinmineaţa, dar pierde acum teren, pe o tendinţă regională. Se iese de pe pieţele emergente şi de pe euro
şi se intră pe dolar, deşi statisticile sunt slabe şi în Europa, şi în SUA. Este un fel de modă", a declarat pentru NewsIn, dealerul şef al Băncii Transilvania, Ioan Bîrle.
Leul era cotat în deschiderea şedinţei de tranzacţionare în apropierea nivelului de 3,59 lei/euro şi s-a apreciat treptat până la 3,5790 lei/euro în jurul orei 10, după care a reintrat pe o tendinţă de depreciere. La 11:35, băncile cumpărau un euro cu 3,5960 lei şi îl vindeau cu 3,6000 lei.
În regiune, zlotul a pierdut teren luni dimineaţă de la 3,41 unităţi/euro până la 3,46 unităţi/euro, în timp ce forintul s-a depreciat de la 237,6 la 240,9 forinţi/euro.
Pe pieţele internaţionale, moneda americană s-a apreciat semnficativ în faţa euro, de la cotaţii de peste 1,44 dolari/euro la sub 1,43 dolari/euro.
La ora 11:35, ora României, euro era cotat cu 1,4277 dolari.
joi, 9 iulie 2009
GarantiBank România elimină comisionul pentru retragerile de bani la bancomatele altor bănci
GarantiBank România, sucursala românească a GarantiBank International NV, a anunţat, luni, că posesorii de carduri de debit GarantiBank24 vor putea retrage numerar
de la bancomatele oricărei bănci din România fără a plăti vreun comision.
Anterior, comisionul de retragere era zero doar la bancomatele GarantiBank.
Suma maximă care poate fi retrasă zilnic de un client de la bancomat este de 3.000 de lei
.
GarantiBank24 este un card
de debit emis sub sigla Maestro, fără comision de emitere şi de administrare
.
Clienţii pot folosi cardul la bancomatele GarantiBank pentru transferuri în lei sau valută din contul personal în alte conturi GarantiBank, schimb valutar, depunere de numerar în orice cont deschis la GarantiBank, achitarea sumei minime de plată pentru cardul de credit
Bonus Card sau schimbarea PIN-ului.
de la bancomatele oricărei bănci din România fără a plăti vreun comision.
Anterior, comisionul de retragere era zero doar la bancomatele GarantiBank.
Suma maximă care poate fi retrasă zilnic de un client de la bancomat este de 3.000 de lei
.
GarantiBank24 este un card
de debit emis sub sigla Maestro, fără comision de emitere şi de administrare
.
Clienţii pot folosi cardul la bancomatele GarantiBank pentru transferuri în lei sau valută din contul personal în alte conturi GarantiBank, schimb valutar, depunere de numerar în orice cont deschis la GarantiBank, achitarea sumei minime de plată pentru cardul de credit
Bonus Card sau schimbarea PIN-ului.
CET-urile ar trebui să revină la Ministerul Economiei, afirmă Varujan Vosganian
Ministrul Economiei
, Varujan Vosganian, a declarat duminică, la Iaşi, că centralele electro-termice ar trebui să revină la autoritatea pe care o conduce, după ce consiliile locale nu au reuşit să le rezolve problemele, ministrul referindu-se în special la aprovizionarea cu combustibil pentru iarnă.
"Primăriile nu au suficientă expertiză, informaţie şi putere pe piaţă pentru a rezolva problemele CET-urilor. Practic, sunt la cheremul unor furnizori care îşi bat joc de ele. Eu nu înţeleg cum unele CET-uri au luat păcură din import cu 30% mai scumpă, în condiţiile în care România este exportator de păcură", a spus, în conferinţă de presă, ministrul Economiei.
Vosganian a adăugat că, în ultimii ani, au fost alocate consiliilor locale circa 500 milioane de euro
pentru modernizarea centralelor, însă rezultatele se lasă aşteptate.
"După părerea mea, CET-urile ar trebui să revină la minister. A fost un experiment eşuat. Ministerul are modalităţi de a le moderniza, de a face parteneriate publice. De exemplu, am putea încheia o convenţie: să dăm furnizorului electricitate în schimbul gazului. Acest lucru ar putea fi făcut deoarece la minister ar fi şi unii şi alţii", a mai spus Vosganian.
Acesta a adăugat că unele consilii locale au condamnat CET-urile la faliment deoarece au ţinut “preţul jos, din motive electorale”.
"Situaţia asta o avem la RADET, de exemplu. Din cauza preţurile scăzute fixate de consiliul local, au ajuns într-o situaţie foarte riscantă”, a explicat Vosganian.
Ministrul liberal a precizat că va aborda această temă, luni, în Parlament şi va întreprinde procedurile legislative pentru ca centralele să revină la minister. “Am vorbit cu ministrul David să începem procedurile. Culmea este că municipalităţile nu vor da cu uşurinţă CET-urile”, susţine Vosganian.
, Varujan Vosganian, a declarat duminică, la Iaşi, că centralele electro-termice ar trebui să revină la autoritatea pe care o conduce, după ce consiliile locale nu au reuşit să le rezolve problemele, ministrul referindu-se în special la aprovizionarea cu combustibil pentru iarnă.
"Primăriile nu au suficientă expertiză, informaţie şi putere pe piaţă pentru a rezolva problemele CET-urilor. Practic, sunt la cheremul unor furnizori care îşi bat joc de ele. Eu nu înţeleg cum unele CET-uri au luat păcură din import cu 30% mai scumpă, în condiţiile în care România este exportator de păcură", a spus, în conferinţă de presă, ministrul Economiei.
Vosganian a adăugat că, în ultimii ani, au fost alocate consiliilor locale circa 500 milioane de euro
pentru modernizarea centralelor, însă rezultatele se lasă aşteptate.
"După părerea mea, CET-urile ar trebui să revină la minister. A fost un experiment eşuat. Ministerul are modalităţi de a le moderniza, de a face parteneriate publice. De exemplu, am putea încheia o convenţie: să dăm furnizorului electricitate în schimbul gazului. Acest lucru ar putea fi făcut deoarece la minister ar fi şi unii şi alţii", a mai spus Vosganian.
Acesta a adăugat că unele consilii locale au condamnat CET-urile la faliment deoarece au ţinut “preţul jos, din motive electorale”.
"Situaţia asta o avem la RADET, de exemplu. Din cauza preţurile scăzute fixate de consiliul local, au ajuns într-o situaţie foarte riscantă”, a explicat Vosganian.
Ministrul liberal a precizat că va aborda această temă, luni, în Parlament şi va întreprinde procedurile legislative pentru ca centralele să revină la minister. “Am vorbit cu ministrul David să începem procedurile. Culmea este că municipalităţile nu vor da cu uşurinţă CET-urile”, susţine Vosganian.
Dolarul se depreciază în faţa euro după ajutorul acordat de SUA băncilor Fannie Mae şi Freddie Mac
Dolarul a pierdut teren în faţa monedei unice, luni, după ce guvernul american a preluat băncile ipotecare Fannie Mae şi Freddie Mac, aflate în pragul falimentului, pentru a întări piaţa imobiliară americană, puternic lovită de criza creditelor.
Astfel, euro
s-a apreciat cu 0,9% faţă de moneda americană, la 1,4402 dolari. Săptămâna trecută, moneda unică se depreciase la 1,4197 dolari, cel mai mic nivel atins în ultimele 11 luni.
Astfel, euro
s-a apreciat cu 0,9% faţă de moneda americană, la 1,4402 dolari. Săptămâna trecută, moneda unică se depreciase la 1,4197 dolari, cel mai mic nivel atins în ultimele 11 luni.
Băsescu şi PDL: răceală tactică
oana Lupea: "Băsescu îşi va menaja statutul de războinic al dreptăţii, lăsând în acelaşi timp PDL libertatea să facă înţelegeri punctuale cu Vadim".
Traian Băsescu va juca în campania electorală generală din 2008 cu mai multă prudenţă. Nu-i vom mai vedea silueta de diriginte pe vreun afiş electoral, nu-l vom vedea la televizor ieşind de la cafea cu vreun candidat PDL şi, cel mai probabil, nu vom mai auzi din gura lui că PDL este sfânta fecioară a politicii româneşti. Preşedintele încearcă deja să lase impresia că nu se mai implică în acţiunile de partid. Dar nu pentru că ar fi luat o distanţă dezaprobatoare. Răceala este tactică: Băsescu îşi va menaja statutul de războinic al dreptăţii şi moralităţii, lăsând în acelaşi timp PDL libertatea să facă tot ceea ce este necesar pentru a câştiga alegerile, inclusiv înţelegeri punctuale cu Vadim Tudor împotriva cabinetului Tăriceanu.
Absenţa lui Traian Băsescu de la şcolile de vară ale partidului poate fi interpretată ca un prim semnal. După ce, doi ani consecutiv, şeful statului a folosit dispensa de la echidistanţă dată
de Curtea Constituţională, chiar cu câteva luni înaintea alegerilor generale, şeful statului nu a dat curs invitaţiilor PDL. Anul trecut a oferit femeilor democrate o petrecere de pomină la reşedinţa prezidenţială de la Neptun, iar în 2006 şi-a purtat coloana proaspăt operată la două şcoli de tineret, a PD şi a PSD pe deasupra. Şcolile de vară au fost tribunele de la care şeful statului şi-a lansat mesajele politice de toamnă-iarnă şi şi-a întărit asocierea cu partidul din care a făcut parte. Cele din 2008 ar fi fost un formidabil prilej pentru a pune în circulaţie marile teme electorale ale PDL pentru această campanie, ratarea oportunităţilor nefiind un obicei al şefului statului.
Traian Băsescu va juca în campania electorală generală din 2008 cu mai multă prudenţă. Nu-i vom mai vedea silueta de diriginte pe vreun afiş electoral, nu-l vom vedea la televizor ieşind de la cafea cu vreun candidat PDL şi, cel mai probabil, nu vom mai auzi din gura lui că PDL este sfânta fecioară a politicii româneşti. Preşedintele încearcă deja să lase impresia că nu se mai implică în acţiunile de partid. Dar nu pentru că ar fi luat o distanţă dezaprobatoare. Răceala este tactică: Băsescu îşi va menaja statutul de războinic al dreptăţii şi moralităţii, lăsând în acelaşi timp PDL libertatea să facă tot ceea ce este necesar pentru a câştiga alegerile, inclusiv înţelegeri punctuale cu Vadim Tudor împotriva cabinetului Tăriceanu.
Absenţa lui Traian Băsescu de la şcolile de vară ale partidului poate fi interpretată ca un prim semnal. După ce, doi ani consecutiv, şeful statului a folosit dispensa de la echidistanţă dată
de Curtea Constituţională, chiar cu câteva luni înaintea alegerilor generale, şeful statului nu a dat curs invitaţiilor PDL. Anul trecut a oferit femeilor democrate o petrecere de pomină la reşedinţa prezidenţială de la Neptun, iar în 2006 şi-a purtat coloana proaspăt operată la două şcoli de tineret, a PD şi a PSD pe deasupra. Şcolile de vară au fost tribunele de la care şeful statului şi-a lansat mesajele politice de toamnă-iarnă şi şi-a întărit asocierea cu partidul din care a făcut parte. Cele din 2008 ar fi fost un formidabil prilej pentru a pune în circulaţie marile teme electorale ale PDL pentru această campanie, ratarea oportunităţilor nefiind un obicei al şefului statului.
Securitate, Voiculescu si mafie politica
In politica, daca mai era nevoie sa punctez si eu, se zice ca trebuie sa fii curva, prostituata, ca sa razbesti, sa te mentii in top. Nu se specifica ce fel de prostituata: de lux, de bulevard central, de cartier, de centura. Cu "peste" sau pe cont propriu. La "bordeluri politice" cu carte de munca si certificat medico-legal la zi, avand masina cu bodyguard la scara. Si, ultima varianta - sechestrata de samsarii de carne vie parlamentara.
Pornind de la acest postulat, Dan Voiculescu este si el o prostituata politica. De lux, caci traieste in opulenta oferita de milioanele de euro CRESCENT, la bordelul politic PC, pe post de matroana-fondatoare, uneori fiind "peste" pentru liderii sai de partid cum sunt Daniela Popa, Silvia Ciornei, Lia Ardeleanu, Sergiu Andon, Bogdan Ciuca, Sabin Cutas etc.
Ivit in jungla parlamentarilor din verdele conturilor
lui Ceausescu, Dan Voiculescu este curva politica ideala a Securitatii. Las, incapabil sa accepte trecutul sau de informator scos la lumina de CNSAS - care ne-a demonstrat legaturile trainice dintre Secu si Voiculescu - "Pestele Felix" a raspuns cu un miorlait de martan de tomberon la acuzatia respectiva: "A trebuit sa mananc si eu o paine!".
Total gresit. Voiculescu nu a mancat o paine, ci a ciugulit din mana Securitatii felii de cozonac cu nuca si stafide de import, dar si resturile de caviar stranse de pe mesele generalilor ce coordonau firma
de comert exterior CRESCENT.
Se zice ca la curve dai banii inainte si apoi primesti un serviciu vechi de cand lumea, in functie de paralele platite. In politica, alegatorii ofera votul inainte si apoi asteapta perfectarea unei promisiuni care, de regula, nu se implineste niciodata. Cu Felix si partidul televizor lucrurile stau si mai rau. Deoarece marioneta Voiculescu & PC este manipulata de papusarul Secu, propasirea liderilor conservatori in Parlamentul Romaniei va accentua coruptia atat de draga celor care pun in practica dictoanele "incurca-i drace" si "dezbina si stapaneste".
Ziarul ZIUA s-a saturat de astfel de "curve politice" cu fisa medicala plina ochi de boli
penale si care au tupeul sa se strecoare in Parlamentul Romaniei. Nu mai vrem sa vedem "prostituatele Securitatii" infiltrate in politica. Ne-am saturat de imoralii parlamentari gen Voiculescu, care ne dau lectii de bun simt. Nu mai vrem sa-i ignoram pe membrii "partidului televizor". Voiculescu este extrem de periculos pentru tara. Fiind patronul unui trust media, Intact si antenele lui, Felix isi pune angajatii de top, platiti regeste, cu mult peste salariile decente ale celorlalti salariati, sa joace si sa cante pe muzica agreata de Secu, improscandu-i cu noroi pe toti cei care nu sunt pro Voiculescu.
Sa fiu cat se poate de clar: ca toti romanii, sunt constient de menirea Serviciilor Secrete si de importanta lor atat pe timp de pace, cat si in vreme de razboi. Inteleg rolul acestor agentii si imi doresc, dintr-un pamantean orgoliu nationalist, ca SRI sau SIE sa ajunga organisme de temut in lumea lor, si de care sa se tina seama in prezent si viitor. Insa refuz sa protejez si sa platesc regeste generali in exercitiu sau la pensie, care se implica in politica tarii. Jobul celor activi este de a proteja Romania de eventualele atacuri externe, nu de a tine in viata
"pesti" sau "curve politice" si informatori dovediti ca Voiculescu.
Prin acest editorial declar razboi jurnalistic infiltratiilor Securitatii in politica Republicii.
Suntem constienti ca va fi un razboi jurnalistic de durata. Suntem realisti. Dar avem o speranta: ca alegatorul - care este mai destept decat crede Voiculescu & Secu - va arunca in haznaua politicii romanesti astfel de indivizi ce ne otravesc viata si ne desconsidera, razand de noi, nu in barba, ci in vazul lumii.
Astazi va oferim spre lectura modul in care informatorul Securitatii Dan Voiculescu a avut tupeul sa dea lectii de morala profesorilor din Romania, dupa ce el s-a manjit cu o diploma de doctor obtinuta cu 240 de dolari
de la o pseudouniversitate, o institutie declarata ilegala in SUA.
De astazi demaram o campanie de presa in care vom arata ilegalitatile comise de Dan Voiculescu si angajatii sai din partid, precum si de oamenii sai plantati in diferite functii inalte in Guvernul Tariceanu sau in administratiile locale.
Pornind de la acest postulat, Dan Voiculescu este si el o prostituata politica. De lux, caci traieste in opulenta oferita de milioanele de euro CRESCENT, la bordelul politic PC, pe post de matroana-fondatoare, uneori fiind "peste" pentru liderii sai de partid cum sunt Daniela Popa, Silvia Ciornei, Lia Ardeleanu, Sergiu Andon, Bogdan Ciuca, Sabin Cutas etc.
Ivit in jungla parlamentarilor din verdele conturilor
lui Ceausescu, Dan Voiculescu este curva politica ideala a Securitatii. Las, incapabil sa accepte trecutul sau de informator scos la lumina de CNSAS - care ne-a demonstrat legaturile trainice dintre Secu si Voiculescu - "Pestele Felix" a raspuns cu un miorlait de martan de tomberon la acuzatia respectiva: "A trebuit sa mananc si eu o paine!".
Total gresit. Voiculescu nu a mancat o paine, ci a ciugulit din mana Securitatii felii de cozonac cu nuca si stafide de import, dar si resturile de caviar stranse de pe mesele generalilor ce coordonau firma
de comert exterior CRESCENT.
Se zice ca la curve dai banii inainte si apoi primesti un serviciu vechi de cand lumea, in functie de paralele platite. In politica, alegatorii ofera votul inainte si apoi asteapta perfectarea unei promisiuni care, de regula, nu se implineste niciodata. Cu Felix si partidul televizor lucrurile stau si mai rau. Deoarece marioneta Voiculescu & PC este manipulata de papusarul Secu, propasirea liderilor conservatori in Parlamentul Romaniei va accentua coruptia atat de draga celor care pun in practica dictoanele "incurca-i drace" si "dezbina si stapaneste".
Ziarul ZIUA s-a saturat de astfel de "curve politice" cu fisa medicala plina ochi de boli
penale si care au tupeul sa se strecoare in Parlamentul Romaniei. Nu mai vrem sa vedem "prostituatele Securitatii" infiltrate in politica. Ne-am saturat de imoralii parlamentari gen Voiculescu, care ne dau lectii de bun simt. Nu mai vrem sa-i ignoram pe membrii "partidului televizor". Voiculescu este extrem de periculos pentru tara. Fiind patronul unui trust media, Intact si antenele lui, Felix isi pune angajatii de top, platiti regeste, cu mult peste salariile decente ale celorlalti salariati, sa joace si sa cante pe muzica agreata de Secu, improscandu-i cu noroi pe toti cei care nu sunt pro Voiculescu.
Sa fiu cat se poate de clar: ca toti romanii, sunt constient de menirea Serviciilor Secrete si de importanta lor atat pe timp de pace, cat si in vreme de razboi. Inteleg rolul acestor agentii si imi doresc, dintr-un pamantean orgoliu nationalist, ca SRI sau SIE sa ajunga organisme de temut in lumea lor, si de care sa se tina seama in prezent si viitor. Insa refuz sa protejez si sa platesc regeste generali in exercitiu sau la pensie, care se implica in politica tarii. Jobul celor activi este de a proteja Romania de eventualele atacuri externe, nu de a tine in viata
"pesti" sau "curve politice" si informatori dovediti ca Voiculescu.
Prin acest editorial declar razboi jurnalistic infiltratiilor Securitatii in politica Republicii.
Suntem constienti ca va fi un razboi jurnalistic de durata. Suntem realisti. Dar avem o speranta: ca alegatorul - care este mai destept decat crede Voiculescu & Secu - va arunca in haznaua politicii romanesti astfel de indivizi ce ne otravesc viata si ne desconsidera, razand de noi, nu in barba, ci in vazul lumii.
Astazi va oferim spre lectura modul in care informatorul Securitatii Dan Voiculescu a avut tupeul sa dea lectii de morala profesorilor din Romania, dupa ce el s-a manjit cu o diploma de doctor obtinuta cu 240 de dolari
de la o pseudouniversitate, o institutie declarata ilegala in SUA.
De astazi demaram o campanie de presa in care vom arata ilegalitatile comise de Dan Voiculescu si angajatii sai din partid, precum si de oamenii sai plantati in diferite functii inalte in Guvernul Tariceanu sau in administratiile locale.
Căruţa cu paiaţe
Metastaza a străpuns definitiv corpul muribund al fotbalului nostru, plasând echipa naţională exact acolo unde îi este locul de drept.
Meciul cu Olanda de la Europenele alpine nu s-a încheiat încă. S-au mai jucat două reprize cu Lituania, însă zero rămâne simbolul eficienţei naţionale. Piţurcă antrenează neputinţa. Indiferent de stilul-defensiv sau ofensiv-abordat, atât putem în acest moment. Dacă oftăm îngroziţi că nu-i putem alinia în primul unsprezece pe Bănel şi Ov. Petre într-un meci acasă cu o echipă dintr-a patra urnă valorică, înseamnă că ne recunoaştem din start statutul. Cvartetul impotenţei, alcătuit din fraţii întru luft Niculae, plus
Bratu şi Marica, valorează laolaltă cât o jumătate dintr-un crampon al lui Răducioiu din perioada lui de vârf!
E drept că şi Piţurcă refuză cu îndârjire jucători de altă factură tehnică, cum e acest Costea al Craiovei, din motive care îi plasează orgoliul de unic selecţioner la nivel de valoare absolută.
Dar omul de pe bancă
e departe de nevinovăţie, chiar dacă nu e singurul care a împins căruţa cu paiaţe în prăpastie. Degeaba au fugit federalii cu circul în coviltire prin Provincie, fugăriţi de cuvântul interzis în România „demisia“. Or fi fiind ardelenii mai înceţi la reacţie, dar după 3-0 au apărut şi pe la Cluj oameni furioşi. Agresivitate şi atitudine cere mereu Piţurcă. Fotbaliştii au demonstrat generos doar prima dintre aptitudini. Din păcate, doar înainte de meci.
Meciul cu băieţii care nu prindeau loc de titulari în echipele de baschet ale liceelor din Vilnius a început cu derularea inversă a unei pilde biblice. Lobonţ şi Tamaş au lovit primii cu piatra exact într-una dintre cele mai vinovate zile ale lor, ca fotbalişti şi ca oameni. Insistenţa cu care „reporterii speciali de linia întâi“ urmăresc fiecare scărpinat între cutele chiloţilor acestor „mari vedete“ e o premisă corectă la furia fotbaliştilor. Totuşi e foarte departe pentru a funcţiona ca o scuză pentru nişte huligani care ziua aruncă cu bolovani şi jignesc presa, iar noaptea apar la televizor cu mâna la inimă intonând imnul tricolor. Aceiaşi oameni care nimereau cu piatra dimineaţa nu reuşeau să ţintească mingea seara.
Radu Ştefan ar trebui şi el iute înregistrat ca brand pentru producătorii de strecurători, după o primă repriză care îl aduce aproape de cota Reghecampf din ziua tsunami-ului danez de la Bucureşti (2-5). Contra e pe deplin meritatul căpitan al naţionalei ruşinoase de la Cluj, având în vedere contribuţia lui din ultimii ani la economia
acestei instituţii. Despre mijloc şi atac aveam demult o certitudine că nu există în infrastructura echipei lui Piţi. Acum ne-am lămurit cam de ce e în stare şi apărarea. Campania de toamnă care trebuia să ne lanseze spre zâmbetul larg şi luminos al lui Mandela are un nou punct de inflexiune astăzi. La ora când citiţi aceste rânduri s-ar putea să ştiţi deja dacă aterizarea din Feroe a reuşit sau nu.
Teoretic e cel mai dificil punct de pe ordinea de zi a partidei cu cea mai mică echipă a grupei. Asta doar teoretic, pentru că practic cineva trebuie să şi vâre obiectul cu pricina în plasa pescarilor. Şi dacă miercuri linia eficienţei tricolore reconfirmă dibăcia vârfurilor lui Piţurcă, federalii se vor lepăda de Satana până ce cocoşul galic să apuce să cânte pe gardul stadionului din Constanţa. Dacă nu, vor aştepta cuminţi deznodământul meciului cu Franţa din octombrie, care va încheia aproape sigur a doua domnie a lui Piţurcă.
Meciul cu Olanda de la Europenele alpine nu s-a încheiat încă. S-au mai jucat două reprize cu Lituania, însă zero rămâne simbolul eficienţei naţionale. Piţurcă antrenează neputinţa. Indiferent de stilul-defensiv sau ofensiv-abordat, atât putem în acest moment. Dacă oftăm îngroziţi că nu-i putem alinia în primul unsprezece pe Bănel şi Ov. Petre într-un meci acasă cu o echipă dintr-a patra urnă valorică, înseamnă că ne recunoaştem din start statutul. Cvartetul impotenţei, alcătuit din fraţii întru luft Niculae, plus
Bratu şi Marica, valorează laolaltă cât o jumătate dintr-un crampon al lui Răducioiu din perioada lui de vârf!
E drept că şi Piţurcă refuză cu îndârjire jucători de altă factură tehnică, cum e acest Costea al Craiovei, din motive care îi plasează orgoliul de unic selecţioner la nivel de valoare absolută.
Dar omul de pe bancă
e departe de nevinovăţie, chiar dacă nu e singurul care a împins căruţa cu paiaţe în prăpastie. Degeaba au fugit federalii cu circul în coviltire prin Provincie, fugăriţi de cuvântul interzis în România „demisia“. Or fi fiind ardelenii mai înceţi la reacţie, dar după 3-0 au apărut şi pe la Cluj oameni furioşi. Agresivitate şi atitudine cere mereu Piţurcă. Fotbaliştii au demonstrat generos doar prima dintre aptitudini. Din păcate, doar înainte de meci.
Meciul cu băieţii care nu prindeau loc de titulari în echipele de baschet ale liceelor din Vilnius a început cu derularea inversă a unei pilde biblice. Lobonţ şi Tamaş au lovit primii cu piatra exact într-una dintre cele mai vinovate zile ale lor, ca fotbalişti şi ca oameni. Insistenţa cu care „reporterii speciali de linia întâi“ urmăresc fiecare scărpinat între cutele chiloţilor acestor „mari vedete“ e o premisă corectă la furia fotbaliştilor. Totuşi e foarte departe pentru a funcţiona ca o scuză pentru nişte huligani care ziua aruncă cu bolovani şi jignesc presa, iar noaptea apar la televizor cu mâna la inimă intonând imnul tricolor. Aceiaşi oameni care nimereau cu piatra dimineaţa nu reuşeau să ţintească mingea seara.
Radu Ştefan ar trebui şi el iute înregistrat ca brand pentru producătorii de strecurători, după o primă repriză care îl aduce aproape de cota Reghecampf din ziua tsunami-ului danez de la Bucureşti (2-5). Contra e pe deplin meritatul căpitan al naţionalei ruşinoase de la Cluj, având în vedere contribuţia lui din ultimii ani la economia
acestei instituţii. Despre mijloc şi atac aveam demult o certitudine că nu există în infrastructura echipei lui Piţi. Acum ne-am lămurit cam de ce e în stare şi apărarea. Campania de toamnă care trebuia să ne lanseze spre zâmbetul larg şi luminos al lui Mandela are un nou punct de inflexiune astăzi. La ora când citiţi aceste rânduri s-ar putea să ştiţi deja dacă aterizarea din Feroe a reuşit sau nu.
Teoretic e cel mai dificil punct de pe ordinea de zi a partidei cu cea mai mică echipă a grupei. Asta doar teoretic, pentru că practic cineva trebuie să şi vâre obiectul cu pricina în plasa pescarilor. Şi dacă miercuri linia eficienţei tricolore reconfirmă dibăcia vârfurilor lui Piţurcă, federalii se vor lepăda de Satana până ce cocoşul galic să apuce să cânte pe gardul stadionului din Constanţa. Dacă nu, vor aştepta cuminţi deznodământul meciului cu Franţa din octombrie, care va încheia aproape sigur a doua domnie a lui Piţurcă.
De ce fotbalistii nostri joaca cu pietre, nu cu mingea
Pentru ca la DNA Cluj au reinceput audierile in cazul “Valiza”, Jean Padureanu s-a prezentat la Anticoruptie in cazul transferurilor de jucatori, FIFA a penalizat cu sase puncte gruparea FC Timisoara pentru ca a folosit in continuare culoarea violet a clubului patronat de Claudio Zambon, prese-dintele timisorean Marian Iancu ameninta ca se retrage definitiv din fotbal, Gigi Becali a fost suspendat cinci luni de Comisia de disciplina a FRF si amendat cu 10 mii de lei
pentru declaratii calomnioase în mass-media la adresa lui Florin Prunea, suporterii timisoreni ies in strada ca la revolutie si se bat cu politia, lui Becali i se rupe de DNA si-i saluta de ramas-bun pe ziaristii prezenti la palatul sau de la sosea cu cåte o castana in cap, Marian Iancu zice ca i-a dat spaga lui Mircea Sandu ca sa aiba parte de arbitraje corecte, senatorul Ilie Sårbu zice ca a pus problema inlocuirii lui Iancu cu oameni de afaceri locali, respectiv cu fratii Emil si Marius Cristescu, care i-au dat senatorului un apartament gratuit in hotelul
“Continental”, inzestrat cu aparatura de ascultare, si pentru ca Mitica Dragomir zice despre Prunea ca este pestele federatiei si le-a adus fotbalistilor fete in deplasare.
Pentru ca toate aceste evenimente obisnuite in fotbalul romanesc s-au petrecut cu doar trei zile inainte de importanta confruntare cu Lituania. Pentru ca acesta este climatul normal din fotbalul autohton, de care avem parte zi de zi, de aproape 20 de ani. Pentru ca fotbalul romanesc este o adunatura de bisnitari, barbugii, spagari, evazionisti, copii de mingi ai militiei si securitatii, slugoii lui Ceausescu si ai fratilor Paunescu, borfasi care n-au facut puscarie, suti cu parnaie la activ, codosi, pesti, drogati, tainuitori si turnatori. Si pentru ca toate acestea trebuiau sa ramana in analele rusinii fara de margini, pare absolut normal ca doua sinistrosenii precum Bogdan Lobont si Gabriel Tamas sa arunce cu pietre in ziaristi si sa-i injure ca la usa cortului, cu cateva ore inainte de macelul cu Lituania. Pot, oare, juca fotbalistii nostri si fotbal in afara de barbut? Pot juca si cu balonul in afara de pietre?
pentru declaratii calomnioase în mass-media la adresa lui Florin Prunea, suporterii timisoreni ies in strada ca la revolutie si se bat cu politia, lui Becali i se rupe de DNA si-i saluta de ramas-bun pe ziaristii prezenti la palatul sau de la sosea cu cåte o castana in cap, Marian Iancu zice ca i-a dat spaga lui Mircea Sandu ca sa aiba parte de arbitraje corecte, senatorul Ilie Sårbu zice ca a pus problema inlocuirii lui Iancu cu oameni de afaceri locali, respectiv cu fratii Emil si Marius Cristescu, care i-au dat senatorului un apartament gratuit in hotelul
“Continental”, inzestrat cu aparatura de ascultare, si pentru ca Mitica Dragomir zice despre Prunea ca este pestele federatiei si le-a adus fotbalistilor fete in deplasare.
Pentru ca toate aceste evenimente obisnuite in fotbalul romanesc s-au petrecut cu doar trei zile inainte de importanta confruntare cu Lituania. Pentru ca acesta este climatul normal din fotbalul autohton, de care avem parte zi de zi, de aproape 20 de ani. Pentru ca fotbalul romanesc este o adunatura de bisnitari, barbugii, spagari, evazionisti, copii de mingi ai militiei si securitatii, slugoii lui Ceausescu si ai fratilor Paunescu, borfasi care n-au facut puscarie, suti cu parnaie la activ, codosi, pesti, drogati, tainuitori si turnatori. Si pentru ca toate acestea trebuiau sa ramana in analele rusinii fara de margini, pare absolut normal ca doua sinistrosenii precum Bogdan Lobont si Gabriel Tamas sa arunce cu pietre in ziaristi si sa-i injure ca la usa cortului, cu cateva ore inainte de macelul cu Lituania. Pot, oare, juca fotbalistii nostri si fotbal in afara de barbut? Pot juca si cu balonul in afara de pietre?
Nemuritoarea neruşinare
„Este un rezultat ruşinos? Nu, pentru că România nu este o echipă imbatabilă, se întâmplă şi la case mai mari” Răspunsul acesta aparţine selecţionerului naţionalei de fotbal a României, Victor Piţurcă. Dacă aş fi fost în locul reporterului, l-aş mai fi întrebat pe dl. Piţurcă dacă vreodată în viaţă i-a fost ruşine, fără să mai aştept răspunsul.
Spre deosebire de ură sau iubire, care nu se învaţă, se trăiesc, ruşinea este un sentiment indus social. Când imensa majoritate a oamenilor din jurul tău nu obişnuiesc să-şi facă nevoile pe stradă, e posibil să-ţi fie ruşine s-o faci tu. Când un bătrân amărât te întreabă cât e ceasul
, dacă trăieşti într-o lume cât de cât civilizată, îţi va fi ruşine să-i răspunzi: „La ce-ţi mai trebuie ceas, nu te-a găsit moartea p-acasă?” Dacă nu, nu.
Dl. Piţurcă, ca, de altfel, şi jucătorii săi, habar n-are ce e aceea ruşine. El n-a fost întrebat de reporter dacă România e batabilă sau nu. N-a fost întrebat dacă au mai suferit înfrângeri ca aceasta şi echipe mai mari ca a noastră. A răspunde la alte întrebări decât cea care ţi se pune e şi aceasta o formă de neruşinare.
Dl. Piţurcă a fost întrebat dacă prestaţia de funcţionari scoşi cu sila de partid la activităţi sportive a indivizilor bal-mascaţi în tricolor pe care îi conduce nu cumva constituie o bătaie de joc la adresa tuturor oamenilor din ţara asta care înţeleg să muncească cinstit şi competent, cu dăruire pentru profesie şi sentimentul răspunderii. Ca jurnalist, mă uit rar la meciurile echipelor româneşti, numai din obligaţie profesională. Personal, consider că fotbalul nostru, sau, mai exact, al lor, este urât, lipsit de nobleţe, de etică şi cultură sportivă, fiind practicat şi înconjurat de inşi primitivi, lacomi şi nesimţiţi, care primesc mult prea mulţi bani şi mult prea multă atenţie în raport cu ce fac. Dar există destui suporteri care suferă sincer în faţa unei înfrângeri ca aceasta, în faţa Lituaniei, pe teren propriu, cu 3-0 şi, mai ales, în faţa unui meci pierdut de la vestiare. Sunt printre ei români care, în meseria lor, n-ar lăsa o problemă nerezolvată decât după ce au făcut tot ce le-a stat în putinţă, după ce şi-au spart creierii zile şi nopţi din mândrie profesională, aşezată înaintea banilor. Cum vor fi privit ei gaşca de figuranţi smulsă cu cruzime de la o tablă de o mie de euro
linia, trei mii marţul, ca să taie iarbă la câini pe stadionul din Cluj? Cred că le e ruşine de ruşinea, sau, mai degrabă, de neruşinarea lor.
Cum spuneam, ruşinea este un sentiment indus de atmosfera din jur. Ea presupune o tulburare interioară, recunoaşterea răului şi asumarea ispăşirii, fără de care nu-ţi mai poţi găsi liniştea. N-am zărit aşa ceva pe faţa nici unuia dintre cei implicaţi în înfrângerea de sâmbătă seara. N-am citit în ochii nimănui „Îmi vine să intru în pământ”. Articolele dure de azi vor fi considerate „răutăcisme” ale jigodiilor din presă care nu ştiu ce înseamnă să dai cu piciorul într-o minge. Ce s-a întâmplat? Ei, s-a greşit. Cine plăteşte? Noi, nu.
Dar e de mirare aşa ceva, azi, în România? Într-o ţară în care, în aproape două decenii de viaţă publică liberă, nimeni n-a fost judecat pentru ce-a furat, nimeni n-a plătit pentru ce-a făptuit, toţi te prostesc în faţă şi se jură că nu sunt vinovaţi de nimic, mai poate fi vorba de pasărea exotică şi firavă a ruşinii?
În popoarele mari
ale acestei lumi, ruşinea putea să ducă la sinucidere. Pe la noi, tupeul te face aproape nemuritor.
Spre deosebire de ură sau iubire, care nu se învaţă, se trăiesc, ruşinea este un sentiment indus social. Când imensa majoritate a oamenilor din jurul tău nu obişnuiesc să-şi facă nevoile pe stradă, e posibil să-ţi fie ruşine s-o faci tu. Când un bătrân amărât te întreabă cât e ceasul
, dacă trăieşti într-o lume cât de cât civilizată, îţi va fi ruşine să-i răspunzi: „La ce-ţi mai trebuie ceas, nu te-a găsit moartea p-acasă?” Dacă nu, nu.
Dl. Piţurcă, ca, de altfel, şi jucătorii săi, habar n-are ce e aceea ruşine. El n-a fost întrebat de reporter dacă România e batabilă sau nu. N-a fost întrebat dacă au mai suferit înfrângeri ca aceasta şi echipe mai mari ca a noastră. A răspunde la alte întrebări decât cea care ţi se pune e şi aceasta o formă de neruşinare.
Dl. Piţurcă a fost întrebat dacă prestaţia de funcţionari scoşi cu sila de partid la activităţi sportive a indivizilor bal-mascaţi în tricolor pe care îi conduce nu cumva constituie o bătaie de joc la adresa tuturor oamenilor din ţara asta care înţeleg să muncească cinstit şi competent, cu dăruire pentru profesie şi sentimentul răspunderii. Ca jurnalist, mă uit rar la meciurile echipelor româneşti, numai din obligaţie profesională. Personal, consider că fotbalul nostru, sau, mai exact, al lor, este urât, lipsit de nobleţe, de etică şi cultură sportivă, fiind practicat şi înconjurat de inşi primitivi, lacomi şi nesimţiţi, care primesc mult prea mulţi bani şi mult prea multă atenţie în raport cu ce fac. Dar există destui suporteri care suferă sincer în faţa unei înfrângeri ca aceasta, în faţa Lituaniei, pe teren propriu, cu 3-0 şi, mai ales, în faţa unui meci pierdut de la vestiare. Sunt printre ei români care, în meseria lor, n-ar lăsa o problemă nerezolvată decât după ce au făcut tot ce le-a stat în putinţă, după ce şi-au spart creierii zile şi nopţi din mândrie profesională, aşezată înaintea banilor. Cum vor fi privit ei gaşca de figuranţi smulsă cu cruzime de la o tablă de o mie de euro
linia, trei mii marţul, ca să taie iarbă la câini pe stadionul din Cluj? Cred că le e ruşine de ruşinea, sau, mai degrabă, de neruşinarea lor.
Cum spuneam, ruşinea este un sentiment indus de atmosfera din jur. Ea presupune o tulburare interioară, recunoaşterea răului şi asumarea ispăşirii, fără de care nu-ţi mai poţi găsi liniştea. N-am zărit aşa ceva pe faţa nici unuia dintre cei implicaţi în înfrângerea de sâmbătă seara. N-am citit în ochii nimănui „Îmi vine să intru în pământ”. Articolele dure de azi vor fi considerate „răutăcisme” ale jigodiilor din presă care nu ştiu ce înseamnă să dai cu piciorul într-o minge. Ce s-a întâmplat? Ei, s-a greşit. Cine plăteşte? Noi, nu.
Dar e de mirare aşa ceva, azi, în România? Într-o ţară în care, în aproape două decenii de viaţă publică liberă, nimeni n-a fost judecat pentru ce-a furat, nimeni n-a plătit pentru ce-a făptuit, toţi te prostesc în faţă şi se jură că nu sunt vinovaţi de nimic, mai poate fi vorba de pasărea exotică şi firavă a ruşinii?
În popoarele mari
ale acestei lumi, ruşinea putea să ducă la sinucidere. Pe la noi, tupeul te face aproape nemuritor.
„Facultatea“ lui nea Piţi
Actuala generaţie nu are educaţia necesară pentru universităţile fotbalistice
Acum câţiva ani, o discuţie cu fostul mare fotbalist Gică Popescu avea să-mi releve, mie şi colegilor care fuseseră de faţă, un adevăr subtil legat de fotbalul mare.
Gică Popescu îşi amintea diverse episoade din cariera sa, petrecute ba la Barcelona, ba la Eindhoven, ba la londonezii de la Totenham. Toate priveau diferenţele de abordare a fenomenului fotbal în culturi diferite.
Într-un fel se raportau la fotbal catalanii crescuţi în spectacolul de culori specific Mediteranei. Altfel priveau jocul olandezii pragmatici, industriaşi şi bancheri educaţi în spiritul eticii protestante. Şi, bineînţeles, alta era mentalitatea în Insulă, acolo unde fotbalul nu are vârstă, ci doar istorie şi perenitate.
Toate aceste diferenţe erau înţelese şi redate de Gică Popescu, într-una dintre cele mai frumoase discuţii despre fotbal la care am luat parte vreodată. Am înţeles atunci că marile cluburi de fotbal ale Europei sunt adevărate universităţi de prestigiu pentru tinerii care le calcă pragul – şi care pot înţelege ce se petrece acolo.
Mi-am amintit de acea discuţie văzând ce s-a petrecut înainte, în timpul şi după meciul România-Lituania de la Cluj. Un meci pierdut de o mână de puşti nătângi, înfumuraţi şi gălăgioşi, ca toţi puştii de azi lipsiţi de educaţie, de şcoală şi de calificare, ce umplu străzile şi cartierele.
Fotbalul înalt nu înseamnă doar nişte băieţi care ştiu cu mingea. Marii conducători şi antrenori fac selecţia nu numai pe calităţi fizice şi tehnice, ci mai ales umane. Iar adevărul este că actuala generaţie de fotbalişti – spre deosebire de precedenta – nu are educaţia necesară pentru a intra în universităţile fotbalistice.
Ei pot supravieţui doar în şcolile profesionale ale lui nea Piţi, Becali sau Borcea. (Apropo de Gică Popescu, singurul moment care i-a umbrit cariera a fost tot din cauza legăturilor cu clanul Becali)
I-aţi văzut sâmbătă pe fotbaliştii noştri dând cu pietre în ziarişti şi aruncând deja celebrul "băi, hahalerelor"? Este dovada că au fost virusaţi, că sunt roşi de toate bolile
ce colcăie în mocirla unde-şi duc traiul. Întrebarea este dacă, schimbându-le "profesorii", băieţii aceştia mai pot fi recuperaţi. Greu de spus! Mai ales că, în România de azi, nimeni nu pare capabil să închidă şcolile de cartier ale lui Piţi, Borcea sau Becali.
Acum câţiva ani, o discuţie cu fostul mare fotbalist Gică Popescu avea să-mi releve, mie şi colegilor care fuseseră de faţă, un adevăr subtil legat de fotbalul mare.
Gică Popescu îşi amintea diverse episoade din cariera sa, petrecute ba la Barcelona, ba la Eindhoven, ba la londonezii de la Totenham. Toate priveau diferenţele de abordare a fenomenului fotbal în culturi diferite.
Într-un fel se raportau la fotbal catalanii crescuţi în spectacolul de culori specific Mediteranei. Altfel priveau jocul olandezii pragmatici, industriaşi şi bancheri educaţi în spiritul eticii protestante. Şi, bineînţeles, alta era mentalitatea în Insulă, acolo unde fotbalul nu are vârstă, ci doar istorie şi perenitate.
Toate aceste diferenţe erau înţelese şi redate de Gică Popescu, într-una dintre cele mai frumoase discuţii despre fotbal la care am luat parte vreodată. Am înţeles atunci că marile cluburi de fotbal ale Europei sunt adevărate universităţi de prestigiu pentru tinerii care le calcă pragul – şi care pot înţelege ce se petrece acolo.
Mi-am amintit de acea discuţie văzând ce s-a petrecut înainte, în timpul şi după meciul România-Lituania de la Cluj. Un meci pierdut de o mână de puşti nătângi, înfumuraţi şi gălăgioşi, ca toţi puştii de azi lipsiţi de educaţie, de şcoală şi de calificare, ce umplu străzile şi cartierele.
Fotbalul înalt nu înseamnă doar nişte băieţi care ştiu cu mingea. Marii conducători şi antrenori fac selecţia nu numai pe calităţi fizice şi tehnice, ci mai ales umane. Iar adevărul este că actuala generaţie de fotbalişti – spre deosebire de precedenta – nu are educaţia necesară pentru a intra în universităţile fotbalistice.
Ei pot supravieţui doar în şcolile profesionale ale lui nea Piţi, Becali sau Borcea. (Apropo de Gică Popescu, singurul moment care i-a umbrit cariera a fost tot din cauza legăturilor cu clanul Becali)
I-aţi văzut sâmbătă pe fotbaliştii noştri dând cu pietre în ziarişti şi aruncând deja celebrul "băi, hahalerelor"? Este dovada că au fost virusaţi, că sunt roşi de toate bolile
ce colcăie în mocirla unde-şi duc traiul. Întrebarea este dacă, schimbându-le "profesorii", băieţii aceştia mai pot fi recuperaţi. Greu de spus! Mai ales că, în România de azi, nimeni nu pare capabil să închidă şcolile de cartier ale lui Piţi, Borcea sau Becali.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
