Un ordin semnat la sfarsitul lunii ianuarie de ministrul agriculturii, Dan Motreanu, a dat nastere trifoiului alb Carmencita sau pepenelui galben Roxana. Integrarea in Uniunea Europeana va schimba denumirea mai multor soiuri de plante
cultivate in Romania, daca erau deja inregistrate sub acelasi nume intr-o alta tara membra. La fel se intampla cu produsele din aproape toate domeniile, mai putin cu cele care au fost inregistrate ca fiind „europene”.
Prin urmare, denumirea guliei Favorit se schimba in Productiv. Acelasi ordin prevede ca pepenele verde sa devina Georgel, iar cel galben se schimba din Mary in Roxana. De asemenea, fasolea Solara va capata denumirea autohtona Dabuleni, iar fostul orz Adi devine Amical.
Profesorul Niculai Dragomir, inventatorul soiului de trifoi alb Carmen, s-a vazut nevoit sa schimbe denumirea plantei in Carmencita, pentru ca o planta cu acelasi nume fusese anterior inregistrata intr-o alta tara din UE. „Pentru a putea comercializa soiul de trifoi alb pe piata unica am fost nevoit sa ii schimb numele, astfel incat produsul
meu sa nu fie confundat cu un altul, cu acelasi nume, in Catalogul Oficial al Soiurilor valabil in tot spatiul Uniunii”, ne-a declarat Dragomir, care este si directorul general al Statiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajisti din Timisoara.
Fara costuri suplimentare
Potrivit ordinului semnat de ministrul agriculturii, 72 de soiuri de plante isi vor schimba numele intrucat au fost anterior inregistrate in alte tari membre ale Uniunii Europene. Cei mai multi cercetatori in agricultura au ales noile denumiri ale soiurilor din numele proprii cu rezonanta autohtona - Ozana (un soi de porumb care se numea inainte Dana), Marius (soi de golomat) sau rosia Augustina.
Potrivit secretarului general al Ministerului Agriculturii, Sorin Chelmu, procesul de schimbare a denumirilor diferitelor soiuri de plante nu va presupune costuri suplimentare pentru autoritati.
Soiuri
Specia Denumirea veche Denumirea noua
Varza Alba Larissa Laredia
Dovleac Cory De Bihor
Lucerna Dana Daniela
Orzoaica Avant Bogdana
Grau Rubin Padureni
Porumb Natalie Kiskun Natalie
miercuri, 18 februarie 2009
Batalia pentru ASIROM
Fosta Administratie a Asigurarilor de Stat (ADAS) a fost scoasa la privatizare in anul 1998. De aceasta afacere s-a ocupat Gheorghe Ionescu, fost director general la Fondul Proprietatii Private, ulterior administrator la ASIROM, ěTutunul Romanesci si Rafinaria ASTRA ROMANA Ploiesti. Prin mai multe inginerii financiare, firmele magnatului Niculae, SC INTERAGRO SA si Rafinaria ASTRA, au ajuns sa controleze, in timp, 40,55% din companie, respectiv 17,79 procente. Detinand controlul acestei societati de asigurari
, cu 58,34% din capitalul social, Ioan Niculae a recurs la tot felul de smecherii pentru a-i indeparta din actionariat pe ceilalti investitori, printre care s-au numarat statul, prin intermediul actualei Autoritati pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), Fondul de Investitii Broadhurst Investments Ltd. si persoana fizica Tiberiu Bica Postelnicu, nepotul fostului sef al Securitatii lui Ceausescu, Tudor Postelnicu. Din cauza manevrelor de culise si a proastei administrari controlate de magnatul zimncean, ASIROM a ajuns intr-o situatie foarte dificila, atat din punct de vedere financiar, dar mai ales din cauza diminuarii increderii populatiei in companie.
In urma privatizarii cu cantec orchestrate de cuplul Musetescu - Niculae, participarea statului la capitalul social al ASIROM a fost diminuata de la 43,52 procente, la 6,38 procente. Fostul ministru al Privatizarii chiar se lauda pentru spectaculoasa afacere pe care ar fi facut-o APAPS, in sensul ca valoarea cotei statului s-ar fi majorat de la 7,7 miliarde de lei, la 70 de miliarde de lei, iar numarul actiunilor detinute a ramas neschimbat. Ce n-a spus Ovidiu Tiberiu Musetescu, crezandu-i pe romani niste tampiti, este ca actiunile cu care statul a ramas nu mai valoreaza mare lucru, din cauza inflatiei si a faptului ca nimeni nu doreste sa cumpere 6,38% din ASIROM si sa se asocieze cu rechinul Niculae. Aceasta afirmatie a fost sustinuta ulterior de numeroasele tentative disperate ale APAPS - AVAS de a-si vinde actiunile, soldate cu tot atatea lamentabile esecuri. Aici se pune urmatoarea intrebare: daca magnatul voia sa acapareze cat mai multe procente din ASIROM, de ce actiunile AVAS n-au fost cumparate de firmele pe care le controleaza? Acestea nu erau bune? Raspunsul este simplu: pentru ca statului ar fi trebuit sa-i achite valoarea reala, ori societatile lui Niculae se confrunta in permanenta cu lipsa de lichiditati. Adica, in contabilitatea consortiului INTERAGRO nu se prea gasesc bani curati, ci mai mult datorii.
Cardasie securista
Tiberiu Bica Postelnicu, si el fost securist, a intretinut cu Ioan Niculae o relatie de prietenie de lunga durata. Acesta a pus pe picioare una dintre cele mai importante companii de distributie a tigarilor, TOTAL DISTRIBUTION GROUP. Fireste ca dupa acapararea Societatii Nationale "Tutunul Romanesc" (SNTR) SA, Niculae a colaborat strans cu Postelnicu, in interesul ambelor parti.
La un moment dat, SNTR avea de dat clubului de fotbal ASTRA Ploiesti, gestionat tot de Niculae & Co, suma de doua miliarde de lei. Si cum era mai lesne sa plateasca in tigari - contabilizarea acestora putand fi usor masluita - a apelat la serviciile amicului securist. In continuare prezentam stenograma inregistrarii convorbirii telefonice dintre cei doi, interceptata de Serviciul Roman de Informatii in decembrie 2001, prin care s-a realizat o dubioasa tranzactie.
"Nu e nici o complicatie"
Ioan Niculae: Am o intrebare si tu imi spui daca ma poti ajuta sau nu. Noi avem de recuperat, clubul de fotbal ASTRA, de la SNTR, circa doua miliarde de lei. Cand am iesit, nu le-au mai dat, bineinteles, ca nu mai erau prieteni cu ei. Daca iti dau tigari de banii astia, poti sa dai tu, luni sau marti, suma la...
Tiberiu Bica Postelnicu: Sigur ca da.
I.N.: Deci, eu iti dau tigari pe ele.
T.B.P.: Da, si eu virez banii acolo.
I.N.: Si tu virezi banii acolo. Trebuie sa dam niste prime la baietii astia.
T.B.P.: Si-atunci, cum facem? Adica, gasim noi modalitatea.
I.N.: Ce, compensare?
T.B.P.: Da.
I.N.: Directa. Deci, ASTRA, SNTR-ul si tu, in trei, in care ASTRA trebuie sa primeasca de la SNTR valoarea asta; tu ai luat tigarile si ai dat banii acolo. E foarte simplu. E clasic. Nu e nici o complicatie. Esti de acord?
T.B.P.: Da. Poate imi dai si mie niste tigari acum, ca nu mai iau de la astia.
I.N.: Iti dau mai multe. Vino luni la mine si punem pe hartie. Deci, iti dau mai multe. Cat vrei?
T.B.P.: Vorbim atunci.
I.N.: Vino luni la prima ora si discutam. Dar sa faci treaba asta.
T.B.P.: Da, nu-i nici o problema.
ASIROM in declin vertiginos
Pentru a face zile fripte celor doua fonduri de investitii, Broadhurst si QVT, Consiliul de Administratie al ASIROM, controlat de omniprezentul Niculae, a propus delistarea titlurilor companiei de pe piata Rasdaq.
Se intampla la inceputul anului trecut, scopul fiind acela de a-i determina pe actionarii minoritari sa-i vanda actiunile lui Niculae, la preturi subevaluate, si sa se retraga din asociere. Masura este adoptata de Adunarea Generala a Actionarilor in martie 2006, dar in vara aceluiasi an Tribunalul Bucuresti suspenda delistarea, considerand-o ilegala. Inainte, insa, de hotararea instantei de judecata, magnatul zimnicean si gasca lui au facut o propunere celorlalti actionari care ar dori sa se retraga din societate. Li s-a oferit pretul de 0,3409 RON/actiune, in conditiile in care acestea se tranzactionau pe bursa cu 0,6 RON/actiune. Ulterior, Broadhurst Investments si QVT Fund au depus o contraoferta, gata sa cumpere actiuni la 0,7 RON/actiune, dar Niculae nu s-a aratat dispus sa vanda, desi ASIROM se afla intr-un declin vertiginos de o buna bucata de timp. Din cauza asigurarilor obligatorii RCA, in anii 2004 si 2005 compania a inregistrat pierderi semnificative, si nici in 2006 n-a dus-o mai bine, profitul fiind nesemnificativ. Ceea ce ne face sa credem, cunoscand modul de operare al lui Ioan Niculae, ca ASIROM se apropie de un faliment controlat. Sa mai spunem ca datoriile companiei se apropie de suma de 30 de milioane de euro. La ora actuala, magnatul isi continua eforturile pentru delistarea societatii de pe bursa, insa sansele sale sunt reduse, de vreme ce nu mai beneficiaza de sprijinul politic al guvernarii PSD, ca in trecut.
Smecherii pe actiuni
Fondul de investitii Broadhurst Investments Ltd., care detine 14,93% din ASIROM, i-a chemat in judecata pe Ioan Niculae si alti patru membri ai Consiliului de Administratie, deoarece au cumparat societatea de asigurari CONCORDIA ROMANĂ la un pret supraevaluat de 8,3 ori.
Marea majoritate a banilor a ajuns in conturile lui Alexandru Bittner (foto), amicul din tinerete al lui Adrian Nastase. La doua saptamani dupa aceasta tranzactie dubioasa, ASIROM a cesionat catre patru persoane implicate in acest scandal pachete de actiuni reprezentand cate 1% din capitalul social, la preturi mult inferioare celor inscrise in contabilitatea companiei.
Altfel spus, in primavara lui 2003, ASIROM a cumparat actiunile CONCORDIEI, la pretul exagerat de 946.431 de lei/actiune si a revandut 6000 dintre acestea la doar 100.000 de lei/actiune. Prejudiciul adus societatii de asigurari se ridica, potrivit reclamantilor, la 61,135 de miliarde de lei numai din aceasta smecherie.
Galceava Niculae - Postelnicu
Anii au trecut, si nepotul fostului sef al Securitatii a realizat ca asocierea sa cu Ioan Niculae nu era de viitor. De aceea, a incercat sa-i vanda amicului cele 10,77% actiuni detinute la ASIROM si sa iasa din afacere.
Era vorba despre o suma de trei milioane de dolari, tranzactia urmand a fi efectuata pana la sfarsitul anului 2004. Cei doi nu s-au inteles la bani si afacerea nu s-a facut, ceea ce l-a determinat pe Postelnicu sa se orienteze spre noi orizonturi.
In noiembrie 2005, Postelnicu a vandut participatia sa la ASIROM, pe piata Rasdaq, fondului american de investitii QVT, pentru suma de 9,5 milioane de euro, fata de 3 milioane de dolari cat ii promisese amicul sau. Prilej pentru Niculae de a-l actiona in judecata, fiindca i-o promisese lui. Totodata, avocatii acestuia au notificat Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, precum ca tranzactia ar fi fost efectuata fara respectarea prevederilor legale ce reglementeaza piata de capital. Adica, actionarii ASIROM ar fi trebuit sa fie primii intrebati, daca nu vor ei sa cumpere actiunile scoase la vanzare.
Tiberiu Bica Postelnicu este unul dintre ocupantii Topului 300 al celor mai bogati romani, averea sa fiind estimata intre 40 si 50 de milioane USD. Acesta, impreuna cu primarul general al Capitalei, Adriean Videanu (foto) si Raul Doicescu, patronul Bog'Art, controleaza - cu cate 24% din actiuni - compania de brokeraj Equity Invest SA. La care companie si Ioan Niculae a ocupat o vreme functia de cenzor.
De asemenea, Postelnicu este cel care a cumparat circa 100 de lucrari de arta din patrimoniul Uniunii Artistilor Plastici, pentru doar 181.000 de euro, cand existau oferte de cateva ori mai mari. Artizanul acestui rapt din patrimoniul national este fostul portretist al cuplului Ceausescu, Zamfir Dumitrescu, fost deputat PSD si apropiat al lui Ion Iliescu. Daca social-democratii ar fi castigat ultimele alegeri, Dumitrescu ar fi fost unul dintre aspirantii la fotoliul de ministru al Culturii.
Lacomie de magnat
In martie 2006, cand oamenii lui Niculae din ASIROM hotarau delistarea societatii de asigurari de pe bursa, activele corporale au fost estimate la 127 de milioane RON. Asociatii minoritari nu s-au aratat insa dispusi sa-si vanda actiunile la jumatate din pretul real al acestora. La 30 noiembrie 2006, evaluatorul SC Elf Expert SRL a ajuns la stupefianta concluzie ca, peste noapte, cladirile si terenurile din patrimoniul ASIROM ar valora cu opt milioane RON mai mult decat in martie acelasi an. Aceasta majorare de capital din condei a fost estimata, initial, la 13 milioane RON, potrivit conducerii companiei de asigurari. Numai ca evaluatorul, oricat ar fi fost el de binevoitor (ca altfel nici n-ar fi fost angajat de Ioan Niculae), tot n-a putut umfla preturile pe masura lacomiei magnatului. Sa zicem, totusi, ca lucrurile stau chiar asa, si ca activele corporale ale ASIROM valoreaza, intr-adevar, 152 de milioane de RON. Asta denota ca estimarea activelor corporale din luna martie, la doar 127 de milioane de RON, a fost falsificata in scopul inducerii in eroare si a escrocarii actionarilor minoritari, odata cu delistarea societatii de pe bursa. Cert lucru, in ambele cazuri, avem de-a face cu o inginerie financiara patentata de fostul ofiter de Securitate.
Valoarea companiei in scadere
Dupa toate probabilitatile, Ioan Niculae intentioneaza sa vanda ASIROM unor austrieci, care sunt foarte interesati de asigurarile din Romania. Numirea austriacului Boris Schneider in functia de director general al companiei poate constitui un indiciu in acest sens. In vara trecuta au fost purtate negocieri si cu asiguratorul italian Fondiara, insa acestea s-au impotmolit la un moment dat. Ioan Niculae n-a dezmintit pana acum faptul ca poarta tot felul de negocieri cu eventuali cumparatori ai ASIROM. In mintea lui, pretendentii isi vor majora ofertele, daca concurenta este mare. Doar ca cifrele retinute de presa in timp il contrazic. In anul 2004, magnatul zimnicean s-ar fi multumit cu 200 de milioane de euro pentru intregul pachet de actiuni, bani din care i-ar fi revenit mai mult de jumatate. In 2005 se arata dispus sa vanda si cu 100 de milioane de euro, dar cumparatorii nu s-au inghesuit la usa lui. Potrivit unui top realizat de revista Business Week Romania, ASIROM ar mai valora acum sub 61 de milioane de euro.
Actionariatul actual al societatii de asigurari este compus la ora actuala din: INTERAGRO SA (49,99%), Broadhurst Investments 14,93%, QVT Fund (12,23%), ASTRA ROMANĂ (8,34%), AVAS (6,37%), Clairmont Holdings (0,36%), Bank Austria Creditanstalt (0,2%) si alti actionari, persoane fizice.
, cu 58,34% din capitalul social, Ioan Niculae a recurs la tot felul de smecherii pentru a-i indeparta din actionariat pe ceilalti investitori, printre care s-au numarat statul, prin intermediul actualei Autoritati pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), Fondul de Investitii Broadhurst Investments Ltd. si persoana fizica Tiberiu Bica Postelnicu, nepotul fostului sef al Securitatii lui Ceausescu, Tudor Postelnicu. Din cauza manevrelor de culise si a proastei administrari controlate de magnatul zimncean, ASIROM a ajuns intr-o situatie foarte dificila, atat din punct de vedere financiar, dar mai ales din cauza diminuarii increderii populatiei in companie.
In urma privatizarii cu cantec orchestrate de cuplul Musetescu - Niculae, participarea statului la capitalul social al ASIROM a fost diminuata de la 43,52 procente, la 6,38 procente. Fostul ministru al Privatizarii chiar se lauda pentru spectaculoasa afacere pe care ar fi facut-o APAPS, in sensul ca valoarea cotei statului s-ar fi majorat de la 7,7 miliarde de lei, la 70 de miliarde de lei, iar numarul actiunilor detinute a ramas neschimbat. Ce n-a spus Ovidiu Tiberiu Musetescu, crezandu-i pe romani niste tampiti, este ca actiunile cu care statul a ramas nu mai valoreaza mare lucru, din cauza inflatiei si a faptului ca nimeni nu doreste sa cumpere 6,38% din ASIROM si sa se asocieze cu rechinul Niculae. Aceasta afirmatie a fost sustinuta ulterior de numeroasele tentative disperate ale APAPS - AVAS de a-si vinde actiunile, soldate cu tot atatea lamentabile esecuri. Aici se pune urmatoarea intrebare: daca magnatul voia sa acapareze cat mai multe procente din ASIROM, de ce actiunile AVAS n-au fost cumparate de firmele pe care le controleaza? Acestea nu erau bune? Raspunsul este simplu: pentru ca statului ar fi trebuit sa-i achite valoarea reala, ori societatile lui Niculae se confrunta in permanenta cu lipsa de lichiditati. Adica, in contabilitatea consortiului INTERAGRO nu se prea gasesc bani curati, ci mai mult datorii.
Cardasie securista
Tiberiu Bica Postelnicu, si el fost securist, a intretinut cu Ioan Niculae o relatie de prietenie de lunga durata. Acesta a pus pe picioare una dintre cele mai importante companii de distributie a tigarilor, TOTAL DISTRIBUTION GROUP. Fireste ca dupa acapararea Societatii Nationale "Tutunul Romanesc" (SNTR) SA, Niculae a colaborat strans cu Postelnicu, in interesul ambelor parti.
La un moment dat, SNTR avea de dat clubului de fotbal ASTRA Ploiesti, gestionat tot de Niculae & Co, suma de doua miliarde de lei. Si cum era mai lesne sa plateasca in tigari - contabilizarea acestora putand fi usor masluita - a apelat la serviciile amicului securist. In continuare prezentam stenograma inregistrarii convorbirii telefonice dintre cei doi, interceptata de Serviciul Roman de Informatii in decembrie 2001, prin care s-a realizat o dubioasa tranzactie.
"Nu e nici o complicatie"
Ioan Niculae: Am o intrebare si tu imi spui daca ma poti ajuta sau nu. Noi avem de recuperat, clubul de fotbal ASTRA, de la SNTR, circa doua miliarde de lei. Cand am iesit, nu le-au mai dat, bineinteles, ca nu mai erau prieteni cu ei. Daca iti dau tigari de banii astia, poti sa dai tu, luni sau marti, suma la...
Tiberiu Bica Postelnicu: Sigur ca da.
I.N.: Deci, eu iti dau tigari pe ele.
T.B.P.: Da, si eu virez banii acolo.
I.N.: Si tu virezi banii acolo. Trebuie sa dam niste prime la baietii astia.
T.B.P.: Si-atunci, cum facem? Adica, gasim noi modalitatea.
I.N.: Ce, compensare?
T.B.P.: Da.
I.N.: Directa. Deci, ASTRA, SNTR-ul si tu, in trei, in care ASTRA trebuie sa primeasca de la SNTR valoarea asta; tu ai luat tigarile si ai dat banii acolo. E foarte simplu. E clasic. Nu e nici o complicatie. Esti de acord?
T.B.P.: Da. Poate imi dai si mie niste tigari acum, ca nu mai iau de la astia.
I.N.: Iti dau mai multe. Vino luni la mine si punem pe hartie. Deci, iti dau mai multe. Cat vrei?
T.B.P.: Vorbim atunci.
I.N.: Vino luni la prima ora si discutam. Dar sa faci treaba asta.
T.B.P.: Da, nu-i nici o problema.
ASIROM in declin vertiginos
Pentru a face zile fripte celor doua fonduri de investitii, Broadhurst si QVT, Consiliul de Administratie al ASIROM, controlat de omniprezentul Niculae, a propus delistarea titlurilor companiei de pe piata Rasdaq.
Se intampla la inceputul anului trecut, scopul fiind acela de a-i determina pe actionarii minoritari sa-i vanda actiunile lui Niculae, la preturi subevaluate, si sa se retraga din asociere. Masura este adoptata de Adunarea Generala a Actionarilor in martie 2006, dar in vara aceluiasi an Tribunalul Bucuresti suspenda delistarea, considerand-o ilegala. Inainte, insa, de hotararea instantei de judecata, magnatul zimnicean si gasca lui au facut o propunere celorlalti actionari care ar dori sa se retraga din societate. Li s-a oferit pretul de 0,3409 RON/actiune, in conditiile in care acestea se tranzactionau pe bursa cu 0,6 RON/actiune. Ulterior, Broadhurst Investments si QVT Fund au depus o contraoferta, gata sa cumpere actiuni la 0,7 RON/actiune, dar Niculae nu s-a aratat dispus sa vanda, desi ASIROM se afla intr-un declin vertiginos de o buna bucata de timp. Din cauza asigurarilor obligatorii RCA, in anii 2004 si 2005 compania a inregistrat pierderi semnificative, si nici in 2006 n-a dus-o mai bine, profitul fiind nesemnificativ. Ceea ce ne face sa credem, cunoscand modul de operare al lui Ioan Niculae, ca ASIROM se apropie de un faliment controlat. Sa mai spunem ca datoriile companiei se apropie de suma de 30 de milioane de euro. La ora actuala, magnatul isi continua eforturile pentru delistarea societatii de pe bursa, insa sansele sale sunt reduse, de vreme ce nu mai beneficiaza de sprijinul politic al guvernarii PSD, ca in trecut.
Smecherii pe actiuni
Fondul de investitii Broadhurst Investments Ltd., care detine 14,93% din ASIROM, i-a chemat in judecata pe Ioan Niculae si alti patru membri ai Consiliului de Administratie, deoarece au cumparat societatea de asigurari CONCORDIA ROMANĂ la un pret supraevaluat de 8,3 ori.
Marea majoritate a banilor a ajuns in conturile lui Alexandru Bittner (foto), amicul din tinerete al lui Adrian Nastase. La doua saptamani dupa aceasta tranzactie dubioasa, ASIROM a cesionat catre patru persoane implicate in acest scandal pachete de actiuni reprezentand cate 1% din capitalul social, la preturi mult inferioare celor inscrise in contabilitatea companiei.
Altfel spus, in primavara lui 2003, ASIROM a cumparat actiunile CONCORDIEI, la pretul exagerat de 946.431 de lei/actiune si a revandut 6000 dintre acestea la doar 100.000 de lei/actiune. Prejudiciul adus societatii de asigurari se ridica, potrivit reclamantilor, la 61,135 de miliarde de lei numai din aceasta smecherie.
Galceava Niculae - Postelnicu
Anii au trecut, si nepotul fostului sef al Securitatii a realizat ca asocierea sa cu Ioan Niculae nu era de viitor. De aceea, a incercat sa-i vanda amicului cele 10,77% actiuni detinute la ASIROM si sa iasa din afacere.
Era vorba despre o suma de trei milioane de dolari, tranzactia urmand a fi efectuata pana la sfarsitul anului 2004. Cei doi nu s-au inteles la bani si afacerea nu s-a facut, ceea ce l-a determinat pe Postelnicu sa se orienteze spre noi orizonturi.
In noiembrie 2005, Postelnicu a vandut participatia sa la ASIROM, pe piata Rasdaq, fondului american de investitii QVT, pentru suma de 9,5 milioane de euro, fata de 3 milioane de dolari cat ii promisese amicul sau. Prilej pentru Niculae de a-l actiona in judecata, fiindca i-o promisese lui. Totodata, avocatii acestuia au notificat Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, precum ca tranzactia ar fi fost efectuata fara respectarea prevederilor legale ce reglementeaza piata de capital. Adica, actionarii ASIROM ar fi trebuit sa fie primii intrebati, daca nu vor ei sa cumpere actiunile scoase la vanzare.
Tiberiu Bica Postelnicu este unul dintre ocupantii Topului 300 al celor mai bogati romani, averea sa fiind estimata intre 40 si 50 de milioane USD. Acesta, impreuna cu primarul general al Capitalei, Adriean Videanu (foto) si Raul Doicescu, patronul Bog'Art, controleaza - cu cate 24% din actiuni - compania de brokeraj Equity Invest SA. La care companie si Ioan Niculae a ocupat o vreme functia de cenzor.
De asemenea, Postelnicu este cel care a cumparat circa 100 de lucrari de arta din patrimoniul Uniunii Artistilor Plastici, pentru doar 181.000 de euro, cand existau oferte de cateva ori mai mari. Artizanul acestui rapt din patrimoniul national este fostul portretist al cuplului Ceausescu, Zamfir Dumitrescu, fost deputat PSD si apropiat al lui Ion Iliescu. Daca social-democratii ar fi castigat ultimele alegeri, Dumitrescu ar fi fost unul dintre aspirantii la fotoliul de ministru al Culturii.
Lacomie de magnat
In martie 2006, cand oamenii lui Niculae din ASIROM hotarau delistarea societatii de asigurari de pe bursa, activele corporale au fost estimate la 127 de milioane RON. Asociatii minoritari nu s-au aratat insa dispusi sa-si vanda actiunile la jumatate din pretul real al acestora. La 30 noiembrie 2006, evaluatorul SC Elf Expert SRL a ajuns la stupefianta concluzie ca, peste noapte, cladirile si terenurile din patrimoniul ASIROM ar valora cu opt milioane RON mai mult decat in martie acelasi an. Aceasta majorare de capital din condei a fost estimata, initial, la 13 milioane RON, potrivit conducerii companiei de asigurari. Numai ca evaluatorul, oricat ar fi fost el de binevoitor (ca altfel nici n-ar fi fost angajat de Ioan Niculae), tot n-a putut umfla preturile pe masura lacomiei magnatului. Sa zicem, totusi, ca lucrurile stau chiar asa, si ca activele corporale ale ASIROM valoreaza, intr-adevar, 152 de milioane de RON. Asta denota ca estimarea activelor corporale din luna martie, la doar 127 de milioane de RON, a fost falsificata in scopul inducerii in eroare si a escrocarii actionarilor minoritari, odata cu delistarea societatii de pe bursa. Cert lucru, in ambele cazuri, avem de-a face cu o inginerie financiara patentata de fostul ofiter de Securitate.
Valoarea companiei in scadere
Dupa toate probabilitatile, Ioan Niculae intentioneaza sa vanda ASIROM unor austrieci, care sunt foarte interesati de asigurarile din Romania. Numirea austriacului Boris Schneider in functia de director general al companiei poate constitui un indiciu in acest sens. In vara trecuta au fost purtate negocieri si cu asiguratorul italian Fondiara, insa acestea s-au impotmolit la un moment dat. Ioan Niculae n-a dezmintit pana acum faptul ca poarta tot felul de negocieri cu eventuali cumparatori ai ASIROM. In mintea lui, pretendentii isi vor majora ofertele, daca concurenta este mare. Doar ca cifrele retinute de presa in timp il contrazic. In anul 2004, magnatul zimnicean s-ar fi multumit cu 200 de milioane de euro pentru intregul pachet de actiuni, bani din care i-ar fi revenit mai mult de jumatate. In 2005 se arata dispus sa vanda si cu 100 de milioane de euro, dar cumparatorii nu s-au inghesuit la usa lui. Potrivit unui top realizat de revista Business Week Romania, ASIROM ar mai valora acum sub 61 de milioane de euro.
Actionariatul actual al societatii de asigurari este compus la ora actuala din: INTERAGRO SA (49,99%), Broadhurst Investments 14,93%, QVT Fund (12,23%), ASTRA ROMANĂ (8,34%), AVAS (6,37%), Clairmont Holdings (0,36%), Bank Austria Creditanstalt (0,2%) si alti actionari, persoane fizice.
Angajatii romani de la Microsoft renunta la domiciliul din tara
La numai cateva zile de la vizita in Romania a lui Bill Gates, angajatii romani ai celui mai bogat om de pe planeta se pregatesc “sa se lepede” de tara. Si asta, spun ei, din vina exclusiva a autoritatilor romane. Potrivit Legii privind reforma in domeniul sanatatii “pentru lucratorii migranti care isi pastreaza domiciliul sau resedinta in Romania, contributia lunara la fond se calculeaza prin aplicarea cotei de 6,5% la veniturile obtinute din contractele incheiate cu un angajator strain”. Asta chiar in conditiile in care “migrantul” vine in Romania o data la trei ani. Pentru a nu plati acesti bani, o parte din angajatii romani de la Microsoft au decis sa renunte la domiciliul din Romania inscriptionat pe buletinele de identitate. Si, potrivit legii, isi vor pierde si cartea de identitate romaneasca.
Taxa pentru servicii inexistente
“Unicul meu fiu lucreaza la Microsoft in Redmond. Sunt 300 de romani care lucreaza pentru Bill Gates. Am auzit discursul premierului Tariceanu cu prilejul vizitei lui Gates la Bucuresti. Tariceanu a declarat ca intentioneaza sa ii recupereze pe oamenii plecati sa munceasca peste hotare si sa-i aduca in tara ca sa contribuie la dezvoltarea Romaniei. In loc sa vedem masuri concrete in acest sens, de curand a intrat in vigoare Legea 95/2006 privind reforma din domeniul sanatatii. La articolul 259 se precizeaza ca in cazul lucratorilor care isi pastreaza domiciliul sau resedinta in Romania, contributia lor va fi de 6,5% din contractul incheiat intre respectivul angajat si angajatorul strain. Asta chiar in conditiile in care fiul meu este incadrat in sistemul de asigurari
medicale din SUA”, ne-a declarat, sub protectia anonimatului, T.M.
Fiul meu a plecat din tara in anul 2005 si nu s-a mai intors datorita programului incarcat de la Microsoft. Angajatii romani se tem ca la intoarcerea in Romania Fiscul le va imputa suma aferenta cotei de 6,5% plus penalitati, pe care au decis sa nu o plateasca. Asta deoarece nu sunt dispusi sa dea bani pentru servicii medicale de care nu beneficiaza si pentru ca platesc sume considerabile catre sistemul american de asigurari de sanatate
.
Angajatii isi vor depune buletinele
Singura modalitate pentru a nu plati aceasta cota catre statul roman este renuntarea la domiciliul romanesc. Este ciudat ca intr-un moment in care tanara inteligenta romaneasca migreaza pe capete statul roman nu gaseste o solutie care sa nu-i impinga sa-si stabileasca domiciliul in strainatate. In curand, consulul Romaniei la PLos Angeles va efectua o vizita la Redmond. O parte din angajatii romani ai Microsoft ii vor transmite ca sunt decisi sa renunte la domiciliul din Romania care le este inscris pe cartea de identitate. Acesta este singurul mijloc pentru a fi scosi din sistemul de asigurari medicale romanesti si de a nu mai plati contributia de 6,5%. Se pare ca 120 de angajati romani de la Microsoft vor subscrie acestui demers. Restul, cel mai probabil, au dobandit deja cetatenia americana. In momentul in care vor renunta la domiciliul din Romania, pe pasaport li se va imprima o stampila patrata pe care va scrie CRDS (cetatean roman cu domiciliul in SUA). In cazul in care pasaportul expira, pe cel nou se va aplica domiciliul din strainatate.
Legea 248 din 20 iulie 2005, privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate, spune foarte clar: “(alineatul 1) Cetateanului roman care si-a stabilit domiciliul pe teritoriul altui stat i se aplica in pasaportul simplu de catre autoritatile competente, la cererea acestuia, mentiunea privind stabilirea domiciliului in acel stat. (…) Cetateanul roman care si-a stabilit domiciliul in strainatate are obligatia ca, la inmanarea pasaportului in care a
fost aplicata mentiunea prevazuta la alineatul 1, sa predea actul de identitate care atesta existenta domiciliului in Romania, emis de autoritatile romane”.
Trocul este simplu: pentru a nu mai plati cei 6,5% din veniturile obtinute in strainatate pentru servicii medicale de care nu vei beneficia niciodata trebuie sa renunti la domiciliul din tara. Si, dupa cum prevede legea, sa renunti la buletinul de identitate romanesc.
Beneficiile domiciliului american
“Copilul meu nu s-au dus in SUA sa ramana vesnic acolo. Vor sa se intoarca. Eu sunt pensionar si nu am putut sa il ajut financiar sa isi cumpere o casa, o masina. Si atunci, in urma cu doi ani, a plecat sa isi faca un rost. Pe inteligenta lui, pe timpul lui, pentru ca muncesc si zece ore pe zi. Vrea sa puna un ban deoparte. Si atunci statul roman ce face? Ii forteaza sa isi schimbe domiciliul roman din buletin si sa il inlocuiasca cu unul american. Altfel ar trebui sa plateasca 6,5% din truda lui. E jaf la drumul
mare. Este absurd. Li se cere sa plateasca pentru servicii de care nu beneficiaza”, spune T.M.
Pana de curand lucrurile stateau astfel. “Eu am fost plecat la munca in Danemarca si m-am intors acum jumatate de an. Am lucrat doi ani pentru o firma straina. In baza unui acord stabilit intre Romania si Danemarca de «double taxation» plateam impozitele aferente doar statului danez. Nu am avut nicio obligatie financiara catre tara”, ne-a declarat un tanar care a muncit in domeniul IT la Copenhaga.
Care ar fi explicatia pentru modificarea acestei legi?
“Nenorocirea se intampla pentru ca asigurarile de sanatate nu sunt nominale. Multi romani plecati la munca afara se ingrijeau pe asigurarile de sanatate ale tatalui, rudelor. Si atunci autoritatile au decis sa faca o prevedere doar pentru straini”, ne-a precizat T.M.
“Cu surprindere am aflat ca desi cetatenii romani care lucram in strainatate ne platim taxele si impozitele in SUA, inclusiv asigurarile de sanatate, trebuie sa platim asigurarea sociala de sanatate si in Romania. Este vorba de un procent de 6,5% din veniturile pe care le obtin in America fara sa beneficiez de niciun serviciu in acest domeniu. Pentru a evita acest inconvenient, o parte dintre romanii angajati la Microsoft sunt nevoiti sa renunte la domiciliul sau resedinta din Romania, predandu-si la ambasada cartile de identitate.
Consideram nejustificata aceasta taxa si rugam pe aceasta cale sa se intervina pentru modificarea legii.”
A.P., angajat Microsoft, Redmond
Evidenta neasiguratilor, greu de tinut
Cristina Calinoiu, purtatorul de cuvant al Casei de Asigurari de Sanatate Bucuresti, a declarat ca “angajatii care au resedinta in Romania, chiar daca lucreaza pe teritoriul altor tari ce nu fac parte din UE, sunt obligati sa plateasca contributia la casele de asigurari de sanatate de pe teritoriul tarii. Totusi, este foarte greu de tinut evidenta persoanelor neasigurate in Romania. In cazul in care acestea au nevoie de servicii medicale, pentru a putea beneficia de ele, daca nu pot dovedi plata contributiei la institutiile romanesti in ultimii cinci ani, sunt obligati la plata retroactiva cu penalitati si majorari.
Contributia de asigurari de sanatate reprezinta 6,5% din venitul realizat pe teritoriul altei tari non-UE”. (I.G.)
"Cred ca cel mai important scop al tinerilor romani ar fi sa aiba o pregatire buna, care sa le permita sa-si gaseasca o slujba buna care sa-i multumeasca si prin care sa simta diferenta. Tinerii de azi au alternative, multe profesii bune. Daca investesc in ei insisi, in educatia lor, cred ca vor avea o viata
buna."
Taxa pentru servicii inexistente
“Unicul meu fiu lucreaza la Microsoft in Redmond. Sunt 300 de romani care lucreaza pentru Bill Gates. Am auzit discursul premierului Tariceanu cu prilejul vizitei lui Gates la Bucuresti. Tariceanu a declarat ca intentioneaza sa ii recupereze pe oamenii plecati sa munceasca peste hotare si sa-i aduca in tara ca sa contribuie la dezvoltarea Romaniei. In loc sa vedem masuri concrete in acest sens, de curand a intrat in vigoare Legea 95/2006 privind reforma din domeniul sanatatii. La articolul 259 se precizeaza ca in cazul lucratorilor care isi pastreaza domiciliul sau resedinta in Romania, contributia lor va fi de 6,5% din contractul incheiat intre respectivul angajat si angajatorul strain. Asta chiar in conditiile in care fiul meu este incadrat in sistemul de asigurari
medicale din SUA”, ne-a declarat, sub protectia anonimatului, T.M.
Fiul meu a plecat din tara in anul 2005 si nu s-a mai intors datorita programului incarcat de la Microsoft. Angajatii romani se tem ca la intoarcerea in Romania Fiscul le va imputa suma aferenta cotei de 6,5% plus penalitati, pe care au decis sa nu o plateasca. Asta deoarece nu sunt dispusi sa dea bani pentru servicii medicale de care nu beneficiaza si pentru ca platesc sume considerabile catre sistemul american de asigurari de sanatate
.
Angajatii isi vor depune buletinele
Singura modalitate pentru a nu plati aceasta cota catre statul roman este renuntarea la domiciliul romanesc. Este ciudat ca intr-un moment in care tanara inteligenta romaneasca migreaza pe capete statul roman nu gaseste o solutie care sa nu-i impinga sa-si stabileasca domiciliul in strainatate. In curand, consulul Romaniei la PLos Angeles va efectua o vizita la Redmond. O parte din angajatii romani ai Microsoft ii vor transmite ca sunt decisi sa renunte la domiciliul din Romania care le este inscris pe cartea de identitate. Acesta este singurul mijloc pentru a fi scosi din sistemul de asigurari medicale romanesti si de a nu mai plati contributia de 6,5%. Se pare ca 120 de angajati romani de la Microsoft vor subscrie acestui demers. Restul, cel mai probabil, au dobandit deja cetatenia americana. In momentul in care vor renunta la domiciliul din Romania, pe pasaport li se va imprima o stampila patrata pe care va scrie CRDS (cetatean roman cu domiciliul in SUA). In cazul in care pasaportul expira, pe cel nou se va aplica domiciliul din strainatate.
Legea 248 din 20 iulie 2005, privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate, spune foarte clar: “(alineatul 1) Cetateanului roman care si-a stabilit domiciliul pe teritoriul altui stat i se aplica in pasaportul simplu de catre autoritatile competente, la cererea acestuia, mentiunea privind stabilirea domiciliului in acel stat. (…) Cetateanul roman care si-a stabilit domiciliul in strainatate are obligatia ca, la inmanarea pasaportului in care a
fost aplicata mentiunea prevazuta la alineatul 1, sa predea actul de identitate care atesta existenta domiciliului in Romania, emis de autoritatile romane”.
Trocul este simplu: pentru a nu mai plati cei 6,5% din veniturile obtinute in strainatate pentru servicii medicale de care nu vei beneficia niciodata trebuie sa renunti la domiciliul din tara. Si, dupa cum prevede legea, sa renunti la buletinul de identitate romanesc.
Beneficiile domiciliului american
“Copilul meu nu s-au dus in SUA sa ramana vesnic acolo. Vor sa se intoarca. Eu sunt pensionar si nu am putut sa il ajut financiar sa isi cumpere o casa, o masina. Si atunci, in urma cu doi ani, a plecat sa isi faca un rost. Pe inteligenta lui, pe timpul lui, pentru ca muncesc si zece ore pe zi. Vrea sa puna un ban deoparte. Si atunci statul roman ce face? Ii forteaza sa isi schimbe domiciliul roman din buletin si sa il inlocuiasca cu unul american. Altfel ar trebui sa plateasca 6,5% din truda lui. E jaf la drumul
mare. Este absurd. Li se cere sa plateasca pentru servicii de care nu beneficiaza”, spune T.M.
Pana de curand lucrurile stateau astfel. “Eu am fost plecat la munca in Danemarca si m-am intors acum jumatate de an. Am lucrat doi ani pentru o firma straina. In baza unui acord stabilit intre Romania si Danemarca de «double taxation» plateam impozitele aferente doar statului danez. Nu am avut nicio obligatie financiara catre tara”, ne-a declarat un tanar care a muncit in domeniul IT la Copenhaga.
Care ar fi explicatia pentru modificarea acestei legi?
“Nenorocirea se intampla pentru ca asigurarile de sanatate nu sunt nominale. Multi romani plecati la munca afara se ingrijeau pe asigurarile de sanatate ale tatalui, rudelor. Si atunci autoritatile au decis sa faca o prevedere doar pentru straini”, ne-a precizat T.M.
“Cu surprindere am aflat ca desi cetatenii romani care lucram in strainatate ne platim taxele si impozitele in SUA, inclusiv asigurarile de sanatate, trebuie sa platim asigurarea sociala de sanatate si in Romania. Este vorba de un procent de 6,5% din veniturile pe care le obtin in America fara sa beneficiez de niciun serviciu in acest domeniu. Pentru a evita acest inconvenient, o parte dintre romanii angajati la Microsoft sunt nevoiti sa renunte la domiciliul sau resedinta din Romania, predandu-si la ambasada cartile de identitate.
Consideram nejustificata aceasta taxa si rugam pe aceasta cale sa se intervina pentru modificarea legii.”
A.P., angajat Microsoft, Redmond
Evidenta neasiguratilor, greu de tinut
Cristina Calinoiu, purtatorul de cuvant al Casei de Asigurari de Sanatate Bucuresti, a declarat ca “angajatii care au resedinta in Romania, chiar daca lucreaza pe teritoriul altor tari ce nu fac parte din UE, sunt obligati sa plateasca contributia la casele de asigurari de sanatate de pe teritoriul tarii. Totusi, este foarte greu de tinut evidenta persoanelor neasigurate in Romania. In cazul in care acestea au nevoie de servicii medicale, pentru a putea beneficia de ele, daca nu pot dovedi plata contributiei la institutiile romanesti in ultimii cinci ani, sunt obligati la plata retroactiva cu penalitati si majorari.
Contributia de asigurari de sanatate reprezinta 6,5% din venitul realizat pe teritoriul altei tari non-UE”. (I.G.)
"Cred ca cel mai important scop al tinerilor romani ar fi sa aiba o pregatire buna, care sa le permita sa-si gaseasca o slujba buna care sa-i multumeasca si prin care sa simta diferenta. Tinerii de azi au alternative, multe profesii bune. Daca investesc in ei insisi, in educatia lor, cred ca vor avea o viata
buna."
Industria românească nu se grăbeşte să facă economii la energie
Deşi legea obligă companiile din industria energofagă să elaboreze un plan de reducere a consumurilor de energie
, prea puţini s-au grăbit să respecte această cerinţă. Mai mult, nici implicarea statului în această direcţie nu este una foarte reuşită.
La şapte ani de la apariţia legii privind eficienţa energetică, din peste 400 de întreprinderi, cu un consum foarte ridicat de energie electrică, foarte puţine s-au ocupat serios să facă aceste planuri de eficienţă energetică, cu măsuri de economisire a energiei. Cu toate acestea, situaţia industriei româneşti din punctul de vedere al consumului energetic este gravă, creându-i acestui sector probleme de competitivitate. Nici privatizarea industriei nu a determinat modificări importante în ponderea consumului de energie, ceea ce înseamnă că s-a făcut o restructurare „nesănătoasă", cu investiţii puţine în echipamente performante. Raportat la celelalte ramuri ale industriei româneşti, industria chimică are indicatorul de intensitate energetică cel mai defavorabil, de 15 ori mai mare decât în ţările dezvoltate.
Stimulente fiscale
pentru ceilalţi
Deşi statul şi-a asumat reducerea consumului de energie la nivel naţional cu 3,5% pe an, este discutabil în ce măsură această ţintă va fi atinsă atât timp cât întreprinderile nu au acest plan de eficienţă energetică. Mai mult, statul nu a venit cu o politică de stimulente fiscale şi financiare, aşa cum se aplică în alte ţări, a declarat, ieri, în cadrul unui seminar, Corneliu Rădulescu, vicepreşedinte al Agenţiei Române pentru Conservarea Energiei (ARCE). „Noi am încercat de multe ori să promovăm instrumente de sprijin, dar întotdeauna a fost o reticenţă foarte mare din partea Ministerului Finanţelor de a aborda o astfel de politică. Fără o iniţiativă de promovare a eficienţei energetice şi a resurselor regenerabile printr-o politică de stimulente fiscale şi financiare, nu se vor putea atinge ţintele pe care ni le propunem", a afirmat Rădulescu. Reprezentantul ARCE a dat exemplu guvernul din Olanda, care a creat un fond special cu bani de la buget prin care sunt acordate stimulente fiscale şi financiare celor care doresc să îşi reducă consumul de energie. „Acest fond finanţează integral auditurile energetice în industrie. Întreprinderile care, în urma auditurilor, încep să aplice măsuri, prin achiziţie de echipamente, îmbunătăţiri tehnologice, beneficiază de o reducere cu 20% a impozitului pe profit. Peste tot în ţările europene acest gen de facilităţi se aplică de ani de zile şi nu ştiu de ce în România acest lucru nu se poate face", a adăugat Rădulescu.
Soluţiile trebuie luate rapid. Pentru că, deşi industria românească a fost ajutată în trecut de preţul scăzut al energiei electrice, precum şi de costul mic al forţei de muncă, situaţia a început să se schimbe. Preţul electricităţii la utilizatorii industriali s-a majorat cu 91% în ultimii patru ani, aflându-se acum în apropierea mediei UE. În acelaşi timp, importurile de gaze
naturale au crescut şi a crescut şi factura pentru aceste importuri.
, prea puţini s-au grăbit să respecte această cerinţă. Mai mult, nici implicarea statului în această direcţie nu este una foarte reuşită.
La şapte ani de la apariţia legii privind eficienţa energetică, din peste 400 de întreprinderi, cu un consum foarte ridicat de energie electrică, foarte puţine s-au ocupat serios să facă aceste planuri de eficienţă energetică, cu măsuri de economisire a energiei. Cu toate acestea, situaţia industriei româneşti din punctul de vedere al consumului energetic este gravă, creându-i acestui sector probleme de competitivitate. Nici privatizarea industriei nu a determinat modificări importante în ponderea consumului de energie, ceea ce înseamnă că s-a făcut o restructurare „nesănătoasă", cu investiţii puţine în echipamente performante. Raportat la celelalte ramuri ale industriei româneşti, industria chimică are indicatorul de intensitate energetică cel mai defavorabil, de 15 ori mai mare decât în ţările dezvoltate.
Stimulente fiscale
pentru ceilalţi
Deşi statul şi-a asumat reducerea consumului de energie la nivel naţional cu 3,5% pe an, este discutabil în ce măsură această ţintă va fi atinsă atât timp cât întreprinderile nu au acest plan de eficienţă energetică. Mai mult, statul nu a venit cu o politică de stimulente fiscale şi financiare, aşa cum se aplică în alte ţări, a declarat, ieri, în cadrul unui seminar, Corneliu Rădulescu, vicepreşedinte al Agenţiei Române pentru Conservarea Energiei (ARCE). „Noi am încercat de multe ori să promovăm instrumente de sprijin, dar întotdeauna a fost o reticenţă foarte mare din partea Ministerului Finanţelor de a aborda o astfel de politică. Fără o iniţiativă de promovare a eficienţei energetice şi a resurselor regenerabile printr-o politică de stimulente fiscale şi financiare, nu se vor putea atinge ţintele pe care ni le propunem", a afirmat Rădulescu. Reprezentantul ARCE a dat exemplu guvernul din Olanda, care a creat un fond special cu bani de la buget prin care sunt acordate stimulente fiscale şi financiare celor care doresc să îşi reducă consumul de energie. „Acest fond finanţează integral auditurile energetice în industrie. Întreprinderile care, în urma auditurilor, încep să aplice măsuri, prin achiziţie de echipamente, îmbunătăţiri tehnologice, beneficiază de o reducere cu 20% a impozitului pe profit. Peste tot în ţările europene acest gen de facilităţi se aplică de ani de zile şi nu ştiu de ce în România acest lucru nu se poate face", a adăugat Rădulescu.
Soluţiile trebuie luate rapid. Pentru că, deşi industria românească a fost ajutată în trecut de preţul scăzut al energiei electrice, precum şi de costul mic al forţei de muncă, situaţia a început să se schimbe. Preţul electricităţii la utilizatorii industriali s-a majorat cu 91% în ultimii patru ani, aflându-se acum în apropierea mediei UE. În acelaşi timp, importurile de gaze
naturale au crescut şi a crescut şi factura pentru aceste importuri.
Strainii nu sunt atrasi de Romania
Sosirile turistilor straini in Romania au crescut, in 2006, cu doar 3,4% fata de anul anterior, totalizand 6.037 de milioane de persoane, arata datele Institutului National de Statistica (INS).
Cei mai multi vizitatori provin din Europa, respectiv 94,2%, dintre acestia 46,4% sunt cetateni ai Uniunii Europene.
Comparativ cu 2005, plecarile turistilor romani in strainatate au consemnat o crestere de aproape un sfert, totalizand 8,905 de milioane de persoane. Cei mai multi romani au iesit din tara cu mijloace de transport rutier(83,3%).
In privinta turismului intern sosirile in anul 2006 au totalizat 6,216 milioane, mai mari cu 7,1 % fata de anul anterior. Cele mai importante cresteri ale cazarilor au fost inregistrate in hoteluri pentru tineret (55,5%), hanuri (34,7%), pensiuni turistice rurale (27,5%), campinguri (22,3%). La polul opus au fost consemnate scaderi la casute turistice (- 41,2%) si bungalouri (- 36,6%).
De asemenea, datele INS arata ca numarul innoptarilor in 2006 a fost de 18,991 de milioane, mai mari cu 3,4% comparativ cu anul precedent.
Cei mai multi vizitatori provin din Europa, respectiv 94,2%, dintre acestia 46,4% sunt cetateni ai Uniunii Europene.
Comparativ cu 2005, plecarile turistilor romani in strainatate au consemnat o crestere de aproape un sfert, totalizand 8,905 de milioane de persoane. Cei mai multi romani au iesit din tara cu mijloace de transport rutier(83,3%).
In privinta turismului intern sosirile in anul 2006 au totalizat 6,216 milioane, mai mari cu 7,1 % fata de anul anterior. Cele mai importante cresteri ale cazarilor au fost inregistrate in hoteluri pentru tineret (55,5%), hanuri (34,7%), pensiuni turistice rurale (27,5%), campinguri (22,3%). La polul opus au fost consemnate scaderi la casute turistice (- 41,2%) si bungalouri (- 36,6%).
De asemenea, datele INS arata ca numarul innoptarilor in 2006 a fost de 18,991 de milioane, mai mari cu 3,4% comparativ cu anul precedent.
Intelectualii opariti
Ce argumente ar putea exista contra procedurii constitutionale de suspendare a presedintelui, atata timp cat initiatorii nici nu au apucat sa-si prezinte argumentele?
Ieri am publicat informatia privind apelul politic semnat de 50 de intelectuali, unii dintre ei cu un grad ridicat de notorietate, prin care isi exprima ingrijorarea in raport cu criza politica declansata la Bucuresti. Si nu numai atat. Continutul mesajului public se refera la pericolul suspendarii si, eventual, al demiterii presedintelui Traian Basescu. Evident ca un asemenea demers nu putea fi ignorat. Este motivul pentru care a si fost preluat si difuzat pe majoritatea canalelor mediatice. Au dreptate semnatarii? Poate deveni util democratiei romanesti si sanatatii vietii noastre politice un asemenea tip de avertisment? Sau cei 50 de intelectuali se afla in eroare?
In mod traditional, incepand din 1989, cei mai cunoscuti oameni de cultura, atunci cand s-au manifestat in mod organizat, au sustinut demersurile dreptei politice, cu exceptia "raului cel mai mic", cand au indemnat electoratul dreptei sa-l voteze pe Iliescu. Partidele dreptei au militat mai convingator si mai consecvent pentru consolidarea institutiilor democratice, pentru reformarea si revolutionarea sistemului mostenit de la comunisti si pentru integrarea euro-atlantica a Romaniei. Nu este mai putin adevarat ca tot oamenii de cultura au fost cei care i-au aplicat si lovitura finala unui presedinte democrat, cum a fost Emil Constantinescu, dupa ce acesta s-a lasat invins de structurile, in principal ale securitatii, pe care nu a stiut sa le distruga. Daca ne referim la un curent general ce caracterizeaza o parte a societatii civile - intelectualii, oamenii de cultura - care isi permit exercitiul democratic ca, din cand in cand, sa ia temperatura vietii politice, avertizand populatia asupra unor posibile stari de criza, atunci si apelul publicat ieri s-ar putea incadra in aceasta scara de valori. Cu conditia ca el sa fie cu adevarat expresia viziunii predominante a categoriei la care m-am referit mai sus. De aceasta data, insa, eu am certitudinea ca se produce un clivaj semnificativ intre un grup - poate chiar grupuscul - de personalitati concentrat in jurul unei mici publicatii, Revista 22, si ceilalti intelectuali si oameni de cultura din Romania, care sunt de ordinul zecilor si poate chiar sutelor de mii. Cu alte cuvinte, este mai mult decat probabil ca semnatarii apelului au luat-o pe cont propriu, devenind faptuitorii, dar si victimele propriului derapaj. Ei au stabilit, cu de la ei putere, ca fostul lucrator de la Anvers, Traian Basescu, joaca un rol exclusiv pozitiv. Ca nu trebuie suspendat sau demis. Ca impotriva acestuia s-a dezlantuit o monstruoasa coalitie de politicieni si oameni de afaceri care intentioneaza sa-l elimine, pentru a proteja coruptia, comunismul si securitatea. Si, mai mult decat atat, partidele care au initiat aceasta operatiune parlamentara ar fi izolate in raport cu populatia, ele contrazicand vointa reala a cetatenilor.
Premisele acestui apel sunt cat se poate de false. In orice democratie, inclusiv cea romaneasca, sustinatorii partidelor politice sunt cei care participa, prin vot, la deciziile cele mai importante. Una dintre acestea fiind optiunea pentru un presedinte sau, in cadrul unui referendum, pentru demiterea acestuia. Tocmai de aceea, optiunile se fac pe calea votului direct. Cei 50 de intelectuali opariti au tot dreptul sa-si exprime, in mod public, orice punct de vedere. Dar nu-si vor putea impune optiunile decat in masura in care exista argumente. Ce argumente ar putea exista contra procedurii constitutionale de suspendare a presedintelui, atata timp cat initiatorii nici nu au apucat sa-si prezinte argumentele? Cred ca, de aceasta data, intre 50 de persoane care clameaza lupta contra coruptiei, comunismului si securitatii si toti ceilalti, care au inteles ca au de-a face cu simple simulari prezidentiale, s-a cascat o prapastie.
Ieri am publicat informatia privind apelul politic semnat de 50 de intelectuali, unii dintre ei cu un grad ridicat de notorietate, prin care isi exprima ingrijorarea in raport cu criza politica declansata la Bucuresti. Si nu numai atat. Continutul mesajului public se refera la pericolul suspendarii si, eventual, al demiterii presedintelui Traian Basescu. Evident ca un asemenea demers nu putea fi ignorat. Este motivul pentru care a si fost preluat si difuzat pe majoritatea canalelor mediatice. Au dreptate semnatarii? Poate deveni util democratiei romanesti si sanatatii vietii noastre politice un asemenea tip de avertisment? Sau cei 50 de intelectuali se afla in eroare?
In mod traditional, incepand din 1989, cei mai cunoscuti oameni de cultura, atunci cand s-au manifestat in mod organizat, au sustinut demersurile dreptei politice, cu exceptia "raului cel mai mic", cand au indemnat electoratul dreptei sa-l voteze pe Iliescu. Partidele dreptei au militat mai convingator si mai consecvent pentru consolidarea institutiilor democratice, pentru reformarea si revolutionarea sistemului mostenit de la comunisti si pentru integrarea euro-atlantica a Romaniei. Nu este mai putin adevarat ca tot oamenii de cultura au fost cei care i-au aplicat si lovitura finala unui presedinte democrat, cum a fost Emil Constantinescu, dupa ce acesta s-a lasat invins de structurile, in principal ale securitatii, pe care nu a stiut sa le distruga. Daca ne referim la un curent general ce caracterizeaza o parte a societatii civile - intelectualii, oamenii de cultura - care isi permit exercitiul democratic ca, din cand in cand, sa ia temperatura vietii politice, avertizand populatia asupra unor posibile stari de criza, atunci si apelul publicat ieri s-ar putea incadra in aceasta scara de valori. Cu conditia ca el sa fie cu adevarat expresia viziunii predominante a categoriei la care m-am referit mai sus. De aceasta data, insa, eu am certitudinea ca se produce un clivaj semnificativ intre un grup - poate chiar grupuscul - de personalitati concentrat in jurul unei mici publicatii, Revista 22, si ceilalti intelectuali si oameni de cultura din Romania, care sunt de ordinul zecilor si poate chiar sutelor de mii. Cu alte cuvinte, este mai mult decat probabil ca semnatarii apelului au luat-o pe cont propriu, devenind faptuitorii, dar si victimele propriului derapaj. Ei au stabilit, cu de la ei putere, ca fostul lucrator de la Anvers, Traian Basescu, joaca un rol exclusiv pozitiv. Ca nu trebuie suspendat sau demis. Ca impotriva acestuia s-a dezlantuit o monstruoasa coalitie de politicieni si oameni de afaceri care intentioneaza sa-l elimine, pentru a proteja coruptia, comunismul si securitatea. Si, mai mult decat atat, partidele care au initiat aceasta operatiune parlamentara ar fi izolate in raport cu populatia, ele contrazicand vointa reala a cetatenilor.
Premisele acestui apel sunt cat se poate de false. In orice democratie, inclusiv cea romaneasca, sustinatorii partidelor politice sunt cei care participa, prin vot, la deciziile cele mai importante. Una dintre acestea fiind optiunea pentru un presedinte sau, in cadrul unui referendum, pentru demiterea acestuia. Tocmai de aceea, optiunile se fac pe calea votului direct. Cei 50 de intelectuali opariti au tot dreptul sa-si exprime, in mod public, orice punct de vedere. Dar nu-si vor putea impune optiunile decat in masura in care exista argumente. Ce argumente ar putea exista contra procedurii constitutionale de suspendare a presedintelui, atata timp cat initiatorii nici nu au apucat sa-si prezinte argumentele? Cred ca, de aceasta data, intre 50 de persoane care clameaza lupta contra coruptiei, comunismului si securitatii si toti ceilalti, care au inteles ca au de-a face cu simple simulari prezidentiale, s-a cascat o prapastie.
Ce stie comunitatea, nu stie Barbatul
Instantaneu de la o sedinta din 20 decembrie 2006 a CSAT de la sfarsitul anului trecut: desi au stat fata in fata cateva ore, Medar nu a apucat sa-i spuna lui Tariceanu despre arestarea celor doi. Sau i-a spus?
In ecuatia informarilor si dezinformarilor despre cazul celor doi romåni arestati in Irak intra astazi o noua institutie. Este vorba de Comunitatea Nationala de Informatii. Din informatiile noastre, la Sergiu Medar, consilier prezidential pe probleme de securitate nationala si presedinte al Consiliului Operativ al CNI, a ajuns raportul SIE din care rezulta ca Nelu Ilie si Adrian Gåncean nu lucreaza pentru nici un serviciu secret romånesc si nu au legaturi cu servicii secrete ale unor puteri ostile
Verificarile au fost declansate dupa 7 noiembrie, cånd ambasadele noastre din Kuweit si Irak au aflat de arestarea facuta pe 31 octombrie. Raportul a fost inaintat lui Sergiu Medar, care conduce un organism
din cadrul CNI din care face parte si consilierul primului-ministru pentru probleme de securitate, istoricul Stejarel Olaru. Din datele noastre, Medar nu a informat pe nimeni din cadrul CNI, multumindu-se sa-i comunice sefului sau, presedintele, ca arestarea celor doi este o problema consulara
Comunitatea Nationala de Informatii a fost infiintata pentru a facilita comunicarea intre institutiile care au legatura cu securitatea nationala. Din acest microorganism nascut in umbra CSAT fac parte, pe långa consilierul premierului Calin Popescu-Tariceanu, si patru ministri ai Guvernului. Din pacate, acest prim caz in care se vorbeste de CNI nu pare sa dovedeasca faptul ca se inlesneste comunicarea intre institutii, ci doar aceea intre servicii si presedinte, care de altfel a fost un sustinator fervent al infiintarii CNI
Daca drama muncitorilor Ilie Nelu si Adrian Gancean pare a fi in mare parte lamurita si de acum discutam doar de amanunte de culoare legate de perioada lor de detentie, o pista in continuare interesanta de urmarit ramane fluxul informatiilor despre arestarea celor doi in Irak pentru ca, atunci cand vom intelege perfect cum au circulat informatiile si pe unde, vom putea afla si cine a avut interes sa tina departe de urechile premierului informatiile despre aparitia si evolutia cazului. Ca o opinie personala, probabil ca informatiile urmau sa conduca la gasirea unei „solutii salvatoare” si a unui Fat-Frumos care sa scoata din maneca rezolvarea respectiva.
Recapitularea
Cei doi romani au fost arestati pe 31 octombrie 2006. Prima informare oficiala, Ambasada Romaniei in Irak a primit-o abia pe 11 noiembrie, dar date preliminare au fost stranse inca din 7 noiembrie 2006. Cam dupa acest moment, Serviciul de Informatii Externe a inceput o verificare la finalul careia a stabilit – deja stim toti acest lucru – ca Ilie Nelu si Adrian Gancean nu lucreaza pentru nici un serviciu secret romanesc si nici nu au contacte cu servicii secrete ostile. Adica SIE a aflat ca romanii arestati sunt niste simpli vanatori amatori de amintiri din Irak.
Ce face SIE in astfel de momente? Se pare ca in galceava dintre palatele Cotroceni si Victoria am uitat ca de curand presedintele Traian Basescu a inventat sub tutela Consiliului Suprem de Aparare a Tarii o noua jucarie, numita Comunitatea Nationala de Informatii. Raportul SIE a ajuns aici.
Un militar
Din sursele noastre, concluziile raportului SIE au ajuns la consilierul prezidential pentru securitate nationala, Sergiu Medar. Probabil ca in timp ce toata lumea cere audierea lui Claudiu Saftoiu la Comisia parlamentara de supraveghere a activitatii SIE, vor aparea in curand si voci care sa ceara si audierea lui Sergiu Medar la comisiile de aparare, care ar trebui sa supravegheze activitatea CSAT.
Este important de stabilit daca Sergiu Medar a primit raportul in calitate de consilier prezidential, urmand doar sa-l informeze pe presedinte ca situatia creata in Irak este de competenta Directiei Consulare a MAE si nu aduce atingere sigurantei nationale sau daca raportul a ajuns la Medar in calitatea sa de presedinte al Consiliului Operativ al Comunitatii Nationale de Informatii. Daca prima varianta este cea adevarata, inseamna ca jucaria numita CNI nu are inca baterie, daca Medar a primit nota in virtutea functiei din Comunitatea de Informatii, atunci situatia este mai incurcata.
De la Medar la Olaru
Interesant este ca Medar conduce Consiliul Operativ al Comunitatii Nationale de Informatii, un organism menit a facilita cooperarea si colaborarea intre componentele Comunitatii Nationale de Informatii. Din acest consiliu fac parte sase persoane. Printre ele se numara si consilierul primului-ministru pentru probleme de securitate, istoricul Stejarel Olaru. Este interesant de vazut daca Medar a convocat dupa primirea raportului o sedinta a Consiliului Operativ in care sa aduca la cunostinta situatia aparuta si faptul ca urmeaza sa-l informeze pe presedinte ca arestarea celor doi romani in Irak este o simpla problema consulara.
(Alecu Racoviceanu,Lidia Popeanga)
Nelu Ilie: «Nu ni s-a facut instructaj de catre angajator»
Galateanul a ajuns la casa parinteasca, ieri, dupa miezul noptii. Declaratiile facute de el aici, dincolo de latura sentimentala a momentului, au tulburat si mai mult apele. Nelu Ilie a reluat afirmatiile facute publice intr-un interviu publicat in urma cu trei zile si a completat pe ici, pe colo. A raspuns, insa, ferm ca nu i s-a sugerat inainte de venirea in tara sau imediat dupa eliberare ce are voie sa zica si ce nu si ca nu a trecut nici el si nici colegul sau printr-o perioada de slefuire psihologica.
„Voiau sa vada daca avem legaturi cu teroristii“
„Sunt bucuros ca am ajuns acasa si ca am scapat de cosmarul acela. Acum sunt obosit, surmenat... Prea multe informatii deodata, prea multa lume“, au fost primele vorbe ale electricianului Nelu Ilie dupa ce a ajuns la Galati. Muncitorul, retinut in Irak de fortele militare ale armatei americane, a reluat apoi povestea pe care o spusese deja. „Faceam un film pentru colegul meu, care urma sa plece acasa. Ne-a oprit politia militara si de acolo a inceput calvarul. Am fost chemati sa dam declaratii pentru câteva ore, cele câteva ore s-au facut câteva zile, iar cele câteva zile s-au transformat in trei luni“, a spus Ilie. El a mai povestit ca in primele sapte zile s-au aflat in custodia armatei, in baza, apoi au trecut printr-o faza de tranzit, iar ulterior au fost transferati in Bagdad unde a avut loc si ancheta.
„Nu ni s-a spus de ce suntem acuzati. Nici la ora actuala nu am o hârtie oficiala de la armata americana cu vreun cap de acuzare. Ni s-a spus doar ca suntem in custodia armatei si ca se face o ancheta si ca nu trebuia sa filmam, atâta doar“. Electricianul a povestit ca in timpul anchetei nu au fost agresati fizic si ca intrebarile anchetatorilor vizau motivul pentru care a filmat. Potrivit spuselor sale a mai fost intrebat ce locuri de munca a avut in trecut si ce cauta in Irak. „Deci a fost vorba despre o ancheta amanuntita ca sa verifice daca avem sau nu legaturi cu organizatiile teroriste“, a concluzionat Nelu Ilie.
Ilie, un prizonier documentat
Acuzatul de spionaj a lansat, fara sa isi doreasca neaparat, ipoteza ca stia cam cum se desfasoara astfel de anchete si care sunt metodele de obtinere a unor informatii. El a spus ca aceia dintre americanii care ii anchetau au folosit anumite trucuri specifice unor astfel de anchete. „Au folosit anumite trucuri, care se folosesc. Colegului ii spuneau ca eu am spus un anumit lucru, mie imi spuneau ca celalalt a spus alt lucru. Nu va inchipuiti ca au fost anchete de tip Gestapo“, a spus galateanul. Nelu Ilie a completat cu faptul ca nu a fost asistat de un avocat, desi a cerut asta zilnic, si ca a aflat ulterior ca firma la care erau angajati ar fi trebuit sa se ocupe de asigurarea apararii. In ce priveste opinia sa despre fortele ce i-au depistat filmând si despre cei care i-au anchetat, Ilie a aratat chiar un dram de intelegere. El a spus ca responsabilitatea pentru situatia in care a ajuns apartine in mare parte firmei pentru care lucra. „Nu pot spune ca a fost un abuz din partea fortelor militare americane. Daca stam bine si judecam poate ca aveau dreptate, eram intr-o tara aflata in conflict. Eu acuz ca nu am avut parte de nici un fel de instructaj, daca ni se spunea nu era nimeni inconstient sa faca fotografii intr-o zona interzisa. Am facut fotografii inainte, cu acordul soldatilor americani. Am facut fotografii cu ei, in vehiculele lor. Am cerut voie si ni s-a dat voie“, a afirmat fostul prizonier al fortelor US Army.
Fara carantina
Nu a existat in cazul celor doi o perioada de de-breffing, urmata de „carantina“. Galateanul a declarat ca nu vede motivele pentru care sa se fi intâmplat acest lucru, atâta vreme cât nu se considera vinovat. „Nu mi s-a spus ce am voie sa spun si ce nu si nici nu voi traversa o perioada de carantina. De ce sa se intâmple asa? Nu am fost vinovati de nimic“, a spus Nelu Ilie. In ce priveste reactia autoritatilor române, electricianul care muncea in Irak la o fabrica de imbuteliere a apei pentru soldatii americani a declarat ca nu are suficiente informatii pentru a comenta acest lucru. „Nu stiu cum au actionat autoritatile române. Noi am simtit ca au inceput sa actioneze când ne-am intâlnit cu domnul consul acolo. Apoi ni s-a spus ca nu au mai primit permisiunea sa mai vina sa discute cu noi. Nu am de unde sa stiu ce s-a intâmplat in perioada asta. Americanii ne spuneau ca ambasada României a parasit Bagdadul, ca trupele române pleaca din Irak. Va dati seama ce era in sufletul nostru“, a conchis Nelu Ilie.
(Tudor Neacsu)
Criza rezolvata inainte de izbucnirea scandalului
29 ianuarie - Ambasada SUA din Bagdad a comunicat reprezentantei romåne din capitala irakiana ca „au fost intreprinse demersuri pentru programarea in avans a audierii finale a celor doi cetateni romåni, in vederea stabilirii cu exactitate a circumstantelor ce au condus la retinerea lor“.
31 ianuarie – Situatia acestora era rezolvata, astfel ca mediatizarea povestii a primit unda verde. Cotidianul Evenimentul Zilei publica stirea.
5 februarie – Cei doi romani dau primul lor interviu in libertate si multumesc MAE, Ambasadei Romaniei din Bagdad si Armatei Romane.
6 februarie – Muncitorii romani sosesc in tara. Nu-si aduc aminte ziua in care au fost eliberati.
In ecuatia informarilor si dezinformarilor despre cazul celor doi romåni arestati in Irak intra astazi o noua institutie. Este vorba de Comunitatea Nationala de Informatii. Din informatiile noastre, la Sergiu Medar, consilier prezidential pe probleme de securitate nationala si presedinte al Consiliului Operativ al CNI, a ajuns raportul SIE din care rezulta ca Nelu Ilie si Adrian Gåncean nu lucreaza pentru nici un serviciu secret romånesc si nu au legaturi cu servicii secrete ale unor puteri ostile
Verificarile au fost declansate dupa 7 noiembrie, cånd ambasadele noastre din Kuweit si Irak au aflat de arestarea facuta pe 31 octombrie. Raportul a fost inaintat lui Sergiu Medar, care conduce un organism
din cadrul CNI din care face parte si consilierul primului-ministru pentru probleme de securitate, istoricul Stejarel Olaru. Din datele noastre, Medar nu a informat pe nimeni din cadrul CNI, multumindu-se sa-i comunice sefului sau, presedintele, ca arestarea celor doi este o problema consulara
Comunitatea Nationala de Informatii a fost infiintata pentru a facilita comunicarea intre institutiile care au legatura cu securitatea nationala. Din acest microorganism nascut in umbra CSAT fac parte, pe långa consilierul premierului Calin Popescu-Tariceanu, si patru ministri ai Guvernului. Din pacate, acest prim caz in care se vorbeste de CNI nu pare sa dovedeasca faptul ca se inlesneste comunicarea intre institutii, ci doar aceea intre servicii si presedinte, care de altfel a fost un sustinator fervent al infiintarii CNI
Daca drama muncitorilor Ilie Nelu si Adrian Gancean pare a fi in mare parte lamurita si de acum discutam doar de amanunte de culoare legate de perioada lor de detentie, o pista in continuare interesanta de urmarit ramane fluxul informatiilor despre arestarea celor doi in Irak pentru ca, atunci cand vom intelege perfect cum au circulat informatiile si pe unde, vom putea afla si cine a avut interes sa tina departe de urechile premierului informatiile despre aparitia si evolutia cazului. Ca o opinie personala, probabil ca informatiile urmau sa conduca la gasirea unei „solutii salvatoare” si a unui Fat-Frumos care sa scoata din maneca rezolvarea respectiva.
Recapitularea
Cei doi romani au fost arestati pe 31 octombrie 2006. Prima informare oficiala, Ambasada Romaniei in Irak a primit-o abia pe 11 noiembrie, dar date preliminare au fost stranse inca din 7 noiembrie 2006. Cam dupa acest moment, Serviciul de Informatii Externe a inceput o verificare la finalul careia a stabilit – deja stim toti acest lucru – ca Ilie Nelu si Adrian Gancean nu lucreaza pentru nici un serviciu secret romanesc si nici nu au contacte cu servicii secrete ostile. Adica SIE a aflat ca romanii arestati sunt niste simpli vanatori amatori de amintiri din Irak.
Ce face SIE in astfel de momente? Se pare ca in galceava dintre palatele Cotroceni si Victoria am uitat ca de curand presedintele Traian Basescu a inventat sub tutela Consiliului Suprem de Aparare a Tarii o noua jucarie, numita Comunitatea Nationala de Informatii. Raportul SIE a ajuns aici.
Un militar
Din sursele noastre, concluziile raportului SIE au ajuns la consilierul prezidential pentru securitate nationala, Sergiu Medar. Probabil ca in timp ce toata lumea cere audierea lui Claudiu Saftoiu la Comisia parlamentara de supraveghere a activitatii SIE, vor aparea in curand si voci care sa ceara si audierea lui Sergiu Medar la comisiile de aparare, care ar trebui sa supravegheze activitatea CSAT.
Este important de stabilit daca Sergiu Medar a primit raportul in calitate de consilier prezidential, urmand doar sa-l informeze pe presedinte ca situatia creata in Irak este de competenta Directiei Consulare a MAE si nu aduce atingere sigurantei nationale sau daca raportul a ajuns la Medar in calitatea sa de presedinte al Consiliului Operativ al Comunitatii Nationale de Informatii. Daca prima varianta este cea adevarata, inseamna ca jucaria numita CNI nu are inca baterie, daca Medar a primit nota in virtutea functiei din Comunitatea de Informatii, atunci situatia este mai incurcata.
De la Medar la Olaru
Interesant este ca Medar conduce Consiliul Operativ al Comunitatii Nationale de Informatii, un organism menit a facilita cooperarea si colaborarea intre componentele Comunitatii Nationale de Informatii. Din acest consiliu fac parte sase persoane. Printre ele se numara si consilierul primului-ministru pentru probleme de securitate, istoricul Stejarel Olaru. Este interesant de vazut daca Medar a convocat dupa primirea raportului o sedinta a Consiliului Operativ in care sa aduca la cunostinta situatia aparuta si faptul ca urmeaza sa-l informeze pe presedinte ca arestarea celor doi romani in Irak este o simpla problema consulara.
(Alecu Racoviceanu,Lidia Popeanga)
Nelu Ilie: «Nu ni s-a facut instructaj de catre angajator»
Galateanul a ajuns la casa parinteasca, ieri, dupa miezul noptii. Declaratiile facute de el aici, dincolo de latura sentimentala a momentului, au tulburat si mai mult apele. Nelu Ilie a reluat afirmatiile facute publice intr-un interviu publicat in urma cu trei zile si a completat pe ici, pe colo. A raspuns, insa, ferm ca nu i s-a sugerat inainte de venirea in tara sau imediat dupa eliberare ce are voie sa zica si ce nu si ca nu a trecut nici el si nici colegul sau printr-o perioada de slefuire psihologica.
„Voiau sa vada daca avem legaturi cu teroristii“
„Sunt bucuros ca am ajuns acasa si ca am scapat de cosmarul acela. Acum sunt obosit, surmenat... Prea multe informatii deodata, prea multa lume“, au fost primele vorbe ale electricianului Nelu Ilie dupa ce a ajuns la Galati. Muncitorul, retinut in Irak de fortele militare ale armatei americane, a reluat apoi povestea pe care o spusese deja. „Faceam un film pentru colegul meu, care urma sa plece acasa. Ne-a oprit politia militara si de acolo a inceput calvarul. Am fost chemati sa dam declaratii pentru câteva ore, cele câteva ore s-au facut câteva zile, iar cele câteva zile s-au transformat in trei luni“, a spus Ilie. El a mai povestit ca in primele sapte zile s-au aflat in custodia armatei, in baza, apoi au trecut printr-o faza de tranzit, iar ulterior au fost transferati in Bagdad unde a avut loc si ancheta.
„Nu ni s-a spus de ce suntem acuzati. Nici la ora actuala nu am o hârtie oficiala de la armata americana cu vreun cap de acuzare. Ni s-a spus doar ca suntem in custodia armatei si ca se face o ancheta si ca nu trebuia sa filmam, atâta doar“. Electricianul a povestit ca in timpul anchetei nu au fost agresati fizic si ca intrebarile anchetatorilor vizau motivul pentru care a filmat. Potrivit spuselor sale a mai fost intrebat ce locuri de munca a avut in trecut si ce cauta in Irak. „Deci a fost vorba despre o ancheta amanuntita ca sa verifice daca avem sau nu legaturi cu organizatiile teroriste“, a concluzionat Nelu Ilie.
Ilie, un prizonier documentat
Acuzatul de spionaj a lansat, fara sa isi doreasca neaparat, ipoteza ca stia cam cum se desfasoara astfel de anchete si care sunt metodele de obtinere a unor informatii. El a spus ca aceia dintre americanii care ii anchetau au folosit anumite trucuri specifice unor astfel de anchete. „Au folosit anumite trucuri, care se folosesc. Colegului ii spuneau ca eu am spus un anumit lucru, mie imi spuneau ca celalalt a spus alt lucru. Nu va inchipuiti ca au fost anchete de tip Gestapo“, a spus galateanul. Nelu Ilie a completat cu faptul ca nu a fost asistat de un avocat, desi a cerut asta zilnic, si ca a aflat ulterior ca firma la care erau angajati ar fi trebuit sa se ocupe de asigurarea apararii. In ce priveste opinia sa despre fortele ce i-au depistat filmând si despre cei care i-au anchetat, Ilie a aratat chiar un dram de intelegere. El a spus ca responsabilitatea pentru situatia in care a ajuns apartine in mare parte firmei pentru care lucra. „Nu pot spune ca a fost un abuz din partea fortelor militare americane. Daca stam bine si judecam poate ca aveau dreptate, eram intr-o tara aflata in conflict. Eu acuz ca nu am avut parte de nici un fel de instructaj, daca ni se spunea nu era nimeni inconstient sa faca fotografii intr-o zona interzisa. Am facut fotografii inainte, cu acordul soldatilor americani. Am facut fotografii cu ei, in vehiculele lor. Am cerut voie si ni s-a dat voie“, a afirmat fostul prizonier al fortelor US Army.
Fara carantina
Nu a existat in cazul celor doi o perioada de de-breffing, urmata de „carantina“. Galateanul a declarat ca nu vede motivele pentru care sa se fi intâmplat acest lucru, atâta vreme cât nu se considera vinovat. „Nu mi s-a spus ce am voie sa spun si ce nu si nici nu voi traversa o perioada de carantina. De ce sa se intâmple asa? Nu am fost vinovati de nimic“, a spus Nelu Ilie. In ce priveste reactia autoritatilor române, electricianul care muncea in Irak la o fabrica de imbuteliere a apei pentru soldatii americani a declarat ca nu are suficiente informatii pentru a comenta acest lucru. „Nu stiu cum au actionat autoritatile române. Noi am simtit ca au inceput sa actioneze când ne-am intâlnit cu domnul consul acolo. Apoi ni s-a spus ca nu au mai primit permisiunea sa mai vina sa discute cu noi. Nu am de unde sa stiu ce s-a intâmplat in perioada asta. Americanii ne spuneau ca ambasada României a parasit Bagdadul, ca trupele române pleaca din Irak. Va dati seama ce era in sufletul nostru“, a conchis Nelu Ilie.
(Tudor Neacsu)
Criza rezolvata inainte de izbucnirea scandalului
29 ianuarie - Ambasada SUA din Bagdad a comunicat reprezentantei romåne din capitala irakiana ca „au fost intreprinse demersuri pentru programarea in avans a audierii finale a celor doi cetateni romåni, in vederea stabilirii cu exactitate a circumstantelor ce au condus la retinerea lor“.
31 ianuarie – Situatia acestora era rezolvata, astfel ca mediatizarea povestii a primit unda verde. Cotidianul Evenimentul Zilei publica stirea.
5 februarie – Cei doi romani dau primul lor interviu in libertate si multumesc MAE, Ambasadei Romaniei din Bagdad si Armatei Romane.
6 februarie – Muncitorii romani sosesc in tara. Nu-si aduc aminte ziua in care au fost eliberati.
Draga Traian, daca ai ocazia sa ne impacam?
ariceanu vrea sa-i propuna lui Basescu incetarea macelului politic declansat de biletelul „Draga Traian, daca ai ocazia sa vorbesti la Parchet?”
Scandalurile dintre Palate au dus la scaderea in sondaje a PNL, PD, dar si a lui Basescu.
Traian Basescu, presedinte
„As spune ca premierul a fost consecvent si ca in niciun caz nu a fost naiv. Am observat ca se vorbeste de naivitatea premierului in raport cu presedintele. Aceasta tentativa de a mi se sugera interventia la Parchet, - asa am inteles-o eu -, domnul prim-ministru a incercat-o si cu altii. (...) Acest mod de a gandi al primului-ministru nu poate avea decat un singur efect: decredibilizarea principiilor afirmate in campanie
si care au condus la castigarea alegerilor.”
17 ianuarie 2007
„Omul acesta minte atat de mult incat nu trebuie luat in consideratie cand spune „nu stiu, nu am primit”. Este imposibil, imposibil ca ministrul de externe sa trimita presedintelui Romaniei o informare, iar primului-ministru nu. Daca s-a intamplat asa, (...) premierul ar trebui sa-mi trimita propunerea de revocare a ministrului
de externe”.
2 februarie 2007
„Pentru mine este clar, dupa doi ani de mandat al noii puteri, ca exista riscul ca aceasta putere sa-si rateze sansa de a fi altfel decat puterea din 2000-2004 din punctul de vedere al coruptiei. Exista insa sansa pe care dv. o dati eficientei luptei impotriva coruptiei, si acest lucru se vede prin dosare.” 6 februarie 2007
Calin Popescu-Tariceanu vrea sa faca pace cu Traian Basescu. Atacurile reciproce dintre presedinte si premier, dar si razboiul liberalo-democrat risca sa discrediteze electoral si PD, si PNL.
Din acest motiv liderii celor doua partide analizeaza foarte serios ideea de a-i aduce pe Basescu si Tariceanu fata in fata, la o discutie lamuritoare in urma careia sa accepte un armistitiu.
Primul pas a fost facut de premier, mai intai intr-o discutie cu liderii PD, iar apoi printr-un apel public facut ieri-seara tuturor partidelor de a renunta la demersurile pentru suspendarea presedintelui Traian Basescu pana dupa alegerile pentru Parlamentul European. Argumentul lui Tariceanu a fost ca, potrivit modificarilor Legii referendumului, suspendarea lui Basescu inainte de 13 mai ar duce la amanarea datei euroalegerilor.
PD mediaza pacea
Planul de impacare a fost confirmat si de liderii PD, care sustin ca „Tariceanu a aratat toata disponibilitatea de a face pace cu Basescu”. Democratii spun ca ideea armistitiului nu a fost deocamdata discutata cu presedintele, dar vor pleda pentru impacare.
Potrivit liderilor PD „ar fi bine ca Basescu si Tariceanu sa puna capat acestui conflict deschis deoarece s-a demonstrat ca de pe urma lui nu a avut de castigat decat PSD”. De altfel, sustin ei, acest lucru le-a fost confirmat de ultimele sondaje de opinie, inclusiv de cele realizate la comanda PD.
Ideea impacarii apartine, potrivit unor surse guvernamentale, consilierului lui Ta-riceanu, Dorel Sandor, care, in urma unor analize, a ajuns la concluzia ca razboiul dintre Basescu si Tariceanu aduce pierderi in bloc pentru toti cei care, in 2004, au candidat sub umbrela comuna a Aliantei D.A.
De aceasta idee nu este strain nici presedintele Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu, care, sustin surse liberale, s-a exprimat in anumite cercuri ca „nu ar strica” daca Basescu si Tariceanu ar ajunge la o intelegere. Liberalii nu se impotrivesc unui eventual armistitiu, insa se arata destul de sceptici ca s-ar putea realiza. „Chiar daca ar accepta, nu stiu cat o sa-l tina”, s-a aratat foarte neincrezator un vicepresedinte PNL.
Revigorarea Aliantei
La sedinta Aliantei de luni seara, liberalii au avut deja o tentativa de a face pace cu democratii. Liderii PNL au propus colegilor din PD un armistitiu peste capul lui Basescu pentru a mentine functionala Alianta.
„Basescu e Basescu si Alianta e Alianta”, au argumentat liberalii. La randul lor, liderii PD au pus conditia ca liberalii sa nu-l mai atace pe seful statului. In replica, Tariceanu a spus ca nu-l va mai ataca pe presedinte, dar va raspunde prompt la fiecare lovitura a acestuia. In final, liderii PD si PNL s-au despartit fara sa-si ia niste angajamente clare, semn ca din ecuatie lipsea piesa cea mai importanta: seful statului.
Pozitia acestuia fata de ideea unui armistitiu cu Tariceanu este necunoscuta. Potrivit unui vicepresedinte democrat, presedintele va termina conflictul cu Tariceanu doar cand aceasta nu va mai fi prim-ministru.
Suspendarea conflictului pana dupa euroalegeri
Ca sef al guvernului, Tariceanu a cerut ieri public tuturor partidelor politice sa tina cont ca euroalegerile si strategia postaderare reprezinta adevaratele prioritati ale Romaniei. Din acest motiv, el a calificat discutiile despre suspendarea presedintelui drept „o eroare majora” si a cerut ca ele sa fie amanate pana dupa alegerile europene.
In opinia lui Tariceanu, daca se va continua cu „rafuieli politice si declaratii iresponsabile”, va exista un singur perdant - Romania. Desi Tariceanu, prin mesajul de disociere fata de contestatarii lui Basescu, a vrut sa-i semnaleze presedintelui dorinta de armistitiu, el a i-a cerut acestuia sa inceteze cu atacurile.
Apelul lui Tariceanu a nemultumit PSD. Mircea Geoana a afirmat ca demersurile pentru demiterea presedintelui nu se vor opri, dar a precizat ca se va consulta pe aceasta tema cu premierul.
PC si PRM au precizat ca inca sustin suspendarea, iar democratii nu au incredere in bunele intentii ale premierului. Vicepresedintele PNL, Teodor Melescanu, a afirmat ca apelul premierului a avut loc la initiativa democratului Sorin Frunzaverde si are rolul „de a-l lasa in ofsaid” pe Basescu.
Calin Popescu-Tariceanu, prim-ministru
„Am asistat la niste afirmatii care nu reprezinta decat o minciuna. Parerea mea este ca aceasta declaratie face parte din razboiul politic (...) pe care presedintele l-a declarat primului-ministru pentru ca am refuzat sa fiu o marioneta in jocurile politice si economice ale presedintelui. Tin sa-l anunt public ca nu voi accepta subordonarea guvernului intereselor sale si oligarhiei de care s-a inconjurat la Cotroceni.”
17 ianuarie 2007
„Traian Basescu jongleaza constant cu jumatati de adevar si jumatati de minciuna, iar aici este esenta imposturii (...). Traian Basescu a vopsit semaforul in verde ca sa poata trece strada si cand este rosu. (...) L-am auzit recent amenintand ca va vorbi despre politica mincinoasa. Nu il rog, ci il somez sa o faca! Pana acum, singura politica mincinoasa a fost cea pe care a practicat-o.”
3 februarie 2007
„Datorita politicii pe care presedintele o duce si care a vizat distrugerea PNL, indepartarea primului-ministru si, distrugerea Aliantei, rezultatul este cel pe care il vom putea constata: ca PSD ridica pretentii (...) Distrugerea Aliantei va aduce PSD la guvernare (...) Este opera presedintelui, nu o optiune a PNL in acest sens.” 6 februarie 2007
Apel
Intelectuali pro-Basescu
Tensiunile dintre presedinte si premier, implicit transferate asupra PSD si PNL, permit revenirea „agresiva” a PSD, PRM si PC, considera un grup de peste 50 de intelectuali semnatari ai unui „Apel catre clasa politica”. Gabriel Liiceanu, H.-R. Patapievici, Vladimir Tismaneanu, Mircea Mihaies si Mircea Cartarescu, unii dintre semnatarii documentului, apreciaza ca „precaritatea Aliantei PD-PNL a permis revenirea agresiva la rampa a PSD, PRM si PC”. Potrivit intelectualilor, aceste partide se simt amenintate de initiativele presedintelui Basescu in privinta luptei anticoruptie si desecretizarii, aparandu-se printr-o „rusinoasa tentativa de aplicare a procedurii de demitere a presedintelui Romaniei, fara absolut niciun motiv temeinic”.
Lazaroiu:
„Basescu si PD au si ei de pierdut”
Continuarea conflictului dintre Basescu si Tariceanu va duce si la pierderea de procente pentru Alianta, fapt confirmat de evolutia din ultima vreme odata cu cresterea tensiunilor dintre cei doi, considera sociologul Sebastian Lazaroiu (foto). In opinia sa, cei mai vulnerabili in ochii electoratului sunt presedintele Traian Basescu si PD.
„Scaderea Aliantei, in cazul continuarii conflictului dintre presedinte si premier este varianta cea mai probabila. Dar acest lucru ii va afecta si pe Traian Basescu, si pe Calin Popescu-Tariceanu. Premierul nu mai are unde sa scada. Pericolul este insa pentru presedinte si PD, care isi mentin inca o cota ridicata in sondaje”, sustine Lazaroiu.
In privinta sanselor de impacare dintre Basescu si Tariceanu, sociologul crede ca acestea sunt minime, daca nu chiar nule.
„Presedintele nu cred ca va da inapoi. In cazul premierului este posibil, pentru ca el s-a mai razgandit de cateva ori. Insa el nu prea poate pentru ca dupa congresul PNL a adoptat o alta linie, mai agresiva”, a adaugat Lazaroiu.
Sondaje
Alianta scade, PSD creste
Conflictul deschis dintre presedinte si premier s-a rasfrant si asupra Aliantei, aceasta pierzand procente semnificative in favoarea PSD. Potrivit unui sondaj Data Media, dat ieri publicitatii
, cota Aliantei este 41,8%, in vreme ce PSD este creditat 24,7 procente.
Datele sunt foarte apropiate de cele ale unui sondaj INSOMAR, efectuat in perioada scandalului „Biletelul”. Potrivit studiului publicat de „Cotidianul”, Alianta avea in ianuarie o cota de 42%, cu patru procente mai putin decat in noiembrie 2006. Procentele sunt recuperate de PSD, care a crescut de la 20%, la finalul anului trecut, la 26%. Cota Aliantei nu este mai mare nici in cazul in care cercetarea sociologica a fost efectuata de unul dintre cele doua partide componente. Potrivit unui sondaj CSOP, efectuat la comanda PD, Alianta este creditata cu 38%, in vreme ce democratii au suportul a 26,7% dintre cei chestionati, iar PNL a doar 11%.
In acelasi sondaj, PSD capitalizeaza 20% dintre optiuni, in crestere cu doua procente fata de cercetarile anterioare. De asemenea, PNG creste vertiginos: 14% - in sondajul CSOP, 10,6% in cel al Data Media si 8% in INSOMAR. (Clarice Dinu)
Scandalurile dintre Palate au dus la scaderea in sondaje a PNL, PD, dar si a lui Basescu.
Traian Basescu, presedinte
„As spune ca premierul a fost consecvent si ca in niciun caz nu a fost naiv. Am observat ca se vorbeste de naivitatea premierului in raport cu presedintele. Aceasta tentativa de a mi se sugera interventia la Parchet, - asa am inteles-o eu -, domnul prim-ministru a incercat-o si cu altii. (...) Acest mod de a gandi al primului-ministru nu poate avea decat un singur efect: decredibilizarea principiilor afirmate in campanie
si care au condus la castigarea alegerilor.”
17 ianuarie 2007
„Omul acesta minte atat de mult incat nu trebuie luat in consideratie cand spune „nu stiu, nu am primit”. Este imposibil, imposibil ca ministrul de externe sa trimita presedintelui Romaniei o informare, iar primului-ministru nu. Daca s-a intamplat asa, (...) premierul ar trebui sa-mi trimita propunerea de revocare a ministrului
de externe”.
2 februarie 2007
„Pentru mine este clar, dupa doi ani de mandat al noii puteri, ca exista riscul ca aceasta putere sa-si rateze sansa de a fi altfel decat puterea din 2000-2004 din punctul de vedere al coruptiei. Exista insa sansa pe care dv. o dati eficientei luptei impotriva coruptiei, si acest lucru se vede prin dosare.” 6 februarie 2007
Calin Popescu-Tariceanu vrea sa faca pace cu Traian Basescu. Atacurile reciproce dintre presedinte si premier, dar si razboiul liberalo-democrat risca sa discrediteze electoral si PD, si PNL.
Din acest motiv liderii celor doua partide analizeaza foarte serios ideea de a-i aduce pe Basescu si Tariceanu fata in fata, la o discutie lamuritoare in urma careia sa accepte un armistitiu.
Primul pas a fost facut de premier, mai intai intr-o discutie cu liderii PD, iar apoi printr-un apel public facut ieri-seara tuturor partidelor de a renunta la demersurile pentru suspendarea presedintelui Traian Basescu pana dupa alegerile pentru Parlamentul European. Argumentul lui Tariceanu a fost ca, potrivit modificarilor Legii referendumului, suspendarea lui Basescu inainte de 13 mai ar duce la amanarea datei euroalegerilor.
PD mediaza pacea
Planul de impacare a fost confirmat si de liderii PD, care sustin ca „Tariceanu a aratat toata disponibilitatea de a face pace cu Basescu”. Democratii spun ca ideea armistitiului nu a fost deocamdata discutata cu presedintele, dar vor pleda pentru impacare.
Potrivit liderilor PD „ar fi bine ca Basescu si Tariceanu sa puna capat acestui conflict deschis deoarece s-a demonstrat ca de pe urma lui nu a avut de castigat decat PSD”. De altfel, sustin ei, acest lucru le-a fost confirmat de ultimele sondaje de opinie, inclusiv de cele realizate la comanda PD.
Ideea impacarii apartine, potrivit unor surse guvernamentale, consilierului lui Ta-riceanu, Dorel Sandor, care, in urma unor analize, a ajuns la concluzia ca razboiul dintre Basescu si Tariceanu aduce pierderi in bloc pentru toti cei care, in 2004, au candidat sub umbrela comuna a Aliantei D.A.
De aceasta idee nu este strain nici presedintele Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu, care, sustin surse liberale, s-a exprimat in anumite cercuri ca „nu ar strica” daca Basescu si Tariceanu ar ajunge la o intelegere. Liberalii nu se impotrivesc unui eventual armistitiu, insa se arata destul de sceptici ca s-ar putea realiza. „Chiar daca ar accepta, nu stiu cat o sa-l tina”, s-a aratat foarte neincrezator un vicepresedinte PNL.
Revigorarea Aliantei
La sedinta Aliantei de luni seara, liberalii au avut deja o tentativa de a face pace cu democratii. Liderii PNL au propus colegilor din PD un armistitiu peste capul lui Basescu pentru a mentine functionala Alianta.
„Basescu e Basescu si Alianta e Alianta”, au argumentat liberalii. La randul lor, liderii PD au pus conditia ca liberalii sa nu-l mai atace pe seful statului. In replica, Tariceanu a spus ca nu-l va mai ataca pe presedinte, dar va raspunde prompt la fiecare lovitura a acestuia. In final, liderii PD si PNL s-au despartit fara sa-si ia niste angajamente clare, semn ca din ecuatie lipsea piesa cea mai importanta: seful statului.
Pozitia acestuia fata de ideea unui armistitiu cu Tariceanu este necunoscuta. Potrivit unui vicepresedinte democrat, presedintele va termina conflictul cu Tariceanu doar cand aceasta nu va mai fi prim-ministru.
Suspendarea conflictului pana dupa euroalegeri
Ca sef al guvernului, Tariceanu a cerut ieri public tuturor partidelor politice sa tina cont ca euroalegerile si strategia postaderare reprezinta adevaratele prioritati ale Romaniei. Din acest motiv, el a calificat discutiile despre suspendarea presedintelui drept „o eroare majora” si a cerut ca ele sa fie amanate pana dupa alegerile europene.
In opinia lui Tariceanu, daca se va continua cu „rafuieli politice si declaratii iresponsabile”, va exista un singur perdant - Romania. Desi Tariceanu, prin mesajul de disociere fata de contestatarii lui Basescu, a vrut sa-i semnaleze presedintelui dorinta de armistitiu, el a i-a cerut acestuia sa inceteze cu atacurile.
Apelul lui Tariceanu a nemultumit PSD. Mircea Geoana a afirmat ca demersurile pentru demiterea presedintelui nu se vor opri, dar a precizat ca se va consulta pe aceasta tema cu premierul.
PC si PRM au precizat ca inca sustin suspendarea, iar democratii nu au incredere in bunele intentii ale premierului. Vicepresedintele PNL, Teodor Melescanu, a afirmat ca apelul premierului a avut loc la initiativa democratului Sorin Frunzaverde si are rolul „de a-l lasa in ofsaid” pe Basescu.
Calin Popescu-Tariceanu, prim-ministru
„Am asistat la niste afirmatii care nu reprezinta decat o minciuna. Parerea mea este ca aceasta declaratie face parte din razboiul politic (...) pe care presedintele l-a declarat primului-ministru pentru ca am refuzat sa fiu o marioneta in jocurile politice si economice ale presedintelui. Tin sa-l anunt public ca nu voi accepta subordonarea guvernului intereselor sale si oligarhiei de care s-a inconjurat la Cotroceni.”
17 ianuarie 2007
„Traian Basescu jongleaza constant cu jumatati de adevar si jumatati de minciuna, iar aici este esenta imposturii (...). Traian Basescu a vopsit semaforul in verde ca sa poata trece strada si cand este rosu. (...) L-am auzit recent amenintand ca va vorbi despre politica mincinoasa. Nu il rog, ci il somez sa o faca! Pana acum, singura politica mincinoasa a fost cea pe care a practicat-o.”
3 februarie 2007
„Datorita politicii pe care presedintele o duce si care a vizat distrugerea PNL, indepartarea primului-ministru si, distrugerea Aliantei, rezultatul este cel pe care il vom putea constata: ca PSD ridica pretentii (...) Distrugerea Aliantei va aduce PSD la guvernare (...) Este opera presedintelui, nu o optiune a PNL in acest sens.” 6 februarie 2007
Apel
Intelectuali pro-Basescu
Tensiunile dintre presedinte si premier, implicit transferate asupra PSD si PNL, permit revenirea „agresiva” a PSD, PRM si PC, considera un grup de peste 50 de intelectuali semnatari ai unui „Apel catre clasa politica”. Gabriel Liiceanu, H.-R. Patapievici, Vladimir Tismaneanu, Mircea Mihaies si Mircea Cartarescu, unii dintre semnatarii documentului, apreciaza ca „precaritatea Aliantei PD-PNL a permis revenirea agresiva la rampa a PSD, PRM si PC”. Potrivit intelectualilor, aceste partide se simt amenintate de initiativele presedintelui Basescu in privinta luptei anticoruptie si desecretizarii, aparandu-se printr-o „rusinoasa tentativa de aplicare a procedurii de demitere a presedintelui Romaniei, fara absolut niciun motiv temeinic”.
Lazaroiu:
„Basescu si PD au si ei de pierdut”
Continuarea conflictului dintre Basescu si Tariceanu va duce si la pierderea de procente pentru Alianta, fapt confirmat de evolutia din ultima vreme odata cu cresterea tensiunilor dintre cei doi, considera sociologul Sebastian Lazaroiu (foto). In opinia sa, cei mai vulnerabili in ochii electoratului sunt presedintele Traian Basescu si PD.
„Scaderea Aliantei, in cazul continuarii conflictului dintre presedinte si premier este varianta cea mai probabila. Dar acest lucru ii va afecta si pe Traian Basescu, si pe Calin Popescu-Tariceanu. Premierul nu mai are unde sa scada. Pericolul este insa pentru presedinte si PD, care isi mentin inca o cota ridicata in sondaje”, sustine Lazaroiu.
In privinta sanselor de impacare dintre Basescu si Tariceanu, sociologul crede ca acestea sunt minime, daca nu chiar nule.
„Presedintele nu cred ca va da inapoi. In cazul premierului este posibil, pentru ca el s-a mai razgandit de cateva ori. Insa el nu prea poate pentru ca dupa congresul PNL a adoptat o alta linie, mai agresiva”, a adaugat Lazaroiu.
Sondaje
Alianta scade, PSD creste
Conflictul deschis dintre presedinte si premier s-a rasfrant si asupra Aliantei, aceasta pierzand procente semnificative in favoarea PSD. Potrivit unui sondaj Data Media, dat ieri publicitatii
, cota Aliantei este 41,8%, in vreme ce PSD este creditat 24,7 procente.
Datele sunt foarte apropiate de cele ale unui sondaj INSOMAR, efectuat in perioada scandalului „Biletelul”. Potrivit studiului publicat de „Cotidianul”, Alianta avea in ianuarie o cota de 42%, cu patru procente mai putin decat in noiembrie 2006. Procentele sunt recuperate de PSD, care a crescut de la 20%, la finalul anului trecut, la 26%. Cota Aliantei nu este mai mare nici in cazul in care cercetarea sociologica a fost efectuata de unul dintre cele doua partide componente. Potrivit unui sondaj CSOP, efectuat la comanda PD, Alianta este creditata cu 38%, in vreme ce democratii au suportul a 26,7% dintre cei chestionati, iar PNL a doar 11%.
In acelasi sondaj, PSD capitalizeaza 20% dintre optiuni, in crestere cu doua procente fata de cercetarile anterioare. De asemenea, PNG creste vertiginos: 14% - in sondajul CSOP, 10,6% in cel al Data Media si 8% in INSOMAR. (Clarice Dinu)
Rodica Culcer: "TVR a cazut victima razboiului dintre palate si presiunilor politice"
Rodica Culcer, 53 de ani, este din august 2005 director al Departamentului de Stiri din TVR. A lucrat peste zece ani la departamentul romanesc al BBC, iar inainte de 1989 a fost functionara la Ambasada SUA de la Bucuresti si documentarista la institutul de cercetari din subordinea Academiei de Stiinte Politice Stefan Gheorghiu. Rodica Culcer a fost acuzata, dupa interviul facut cu Traian Basescu la TVR, in 22 ianuarie, ca nu a fost impartiala fiindca nu i-a acordat imediat dreptul la replica lui Ion Iliescu, pe care actualul sef al statului l-a numit “batranul edec” si l-a acuzat ca pregateste o lovitura de stat prin schimbarea Legii referendumului. Ulterior au aparut suspiciuni neprobate ca directoarea stirilor de la TVR ar fi lucrat cu Securitatea. Toate acestea in contextul luptelor politice si al concurentei pentru controlul televiziunii publice.
- Aparent, tot scandalul iscat in jurul dvs. si al TVR pare sa fi plecat de la interviul pe care l-ati facut cu Traian Basescu pe 22 ianuarie, exista si alte cauze mai putin vizibile?
- Eu cred ca aceste cauze sunt extrem de vizibile, fiindca Traian Basescu a mai dat interviuri la televiziunea publica, si aceiasi oameni au fost nemultumiti, dar cu mai putin scandal decat acum. De data aceasta, exista un razboi extrem de intens pe scena politica, cu niste realinieri, si cu accentuarea tensiunii dintre premier si presedinte. Exista o serie de tensiuni, dar eu ma straduiesc sa le tin in afara camerei de stiri, dar ele influenteaza pe alte cai.
- Pe ce cai?
- Pe caile unor colegi de-ai mei care sunt totusi afiliati, chiar daca nu o spun, si care fac o agitatie in redactie pe diferite teme si care raspund unor comenzi politice, chiar daca nu o recunosc si chiar daca afiseaza alte sloganuri.
- Acesti colegi sunt subordonatii dvs.?
- Sunt subordonatii mei. Ei nu fac nimic din ceea ce n-ar avea voie sa faca, dar sunt tot soiul de lucruri informale care se intampla si care agita spiritele.
- A raspunde unei comenzi politice nu e tocmai ceea ce ar trebui sa faca un ziarist.
- Discutiile dintre oameni nu le putem opri si nici nu am de gand sa le opresc, important este ceea ce iese pe ecran. Noi pentru asta suntem judecati. Nu se face propaganda politica pe fata, ci in mod mult mai subtil.
- Cine sunt cei care raspund acestor comenzi politice? Aveti nume?
- Am, dar nu as vrea sa le dau acum, dar ceea ce s-a intamplat cu Comisia de etica este evident.
- Cei care au raspuns presiunilor politice in perioada Nastase par sa fie predispusi si acum sa faca la fel?
- Incearca sa-si recruteze adepti printre colegii lor, ca sa creeze o anumita atmosfera. Banuiesc ca unul dintre ei chiar vizeaza postul meu. Il avertizez ca nu este un post foarte placut.
- De fapt, Comisia de etica a TVR va acuza indirect ca la interviul cu Basescu nu ati respectat “unele norme deontologice si profesionale elementare”, precizand ca “impartialitatea, independenta si profesionalismul TVR” au fost puse “din nou la indoiala” din pricina acestei emisiuni moderate de dvs. Mai mult, Comisia propune “sanctionarea celor vinovati”.
- Conducerea TVR i-a dat o replica acestei Comisii apreciind ca si-a depasit prerogativele, ca s-a pronuntat inainte sa asculte toate partile, lucrurile stau ca intr-un proces: daca nu s-au respectat procedurile, nici nu are rost sa discutam fondul. Eu nu am prejudiciat imaginea TVR, televiziunea a cazut, intr-un fel, victima razboiului dintre palate si presiunilor politice care s-au intensificat foarte tare, fiindca PSD simte ca e momentul in care poate sa devina mai prezent si mai activ pe scena.
- De cand ati venit la TVR, au fost presiuni asupra dvs.?
- Nu atat de mari cat incep sa se faca acum. Sper ca ele se vor calma.
- Ce inseamna “nu atat de mari”?
- Multa vreme nu a fost absolut nimic, a fost foarte bine. Acum insa, stricandu-se cu totul atmosfera si climatul public, presiunile incep sa se simta.
“Niciodata nu m-a sunat presedintele”
- Adica va suna primul ministru sau presedintele sau consilierii lor?
- Nu. Inainte vorbeam cu consilierul primului ministru, dar acum nu mai discuta cu mine. Toate discutiile despre interviul pe care premierul l-a acordat TVR nu au fost duse cu mine, ci cu presedintele TVR, Tudor Giurgiu. Pana acum, daca aveam un interviu discutam, dintr-o data acest lucru nu s-a mai intamplat. Niciodata nu m-a sunat presedintele, niciodata nu a cerut presedintele sa vina la TVR.
- Nici altcineva de la Cotroceni?
- Traian Basescu nu m-a sunat niciodata personal de cand sunt la TVR. Inainte s-a intamplat o singura data, cand lucram la Radio Total si spusesem o prostie pe post despre niste hotarari ale Primariei. M-a sunat doar sa-mi spuna ca nu intelesesem acele hotarari, fara sa imi ceara insa drept la replica. A fost singura data cand mi-a telefonat Traian Basescu, in rest, pentru interviuri, interventii in jurnal etc., am discutat cu consilierul sau de presa. Niciodata Adriana Saftoiu nu a cerut un interviu la TVR.
- Asadar, nici de la cabinetul premierului nu va suna nimeni, nici de la cel al presedintelui. Atunci de unde vin presiunile?
- Lucrurile se intampla altfel, nu suntem totusi in perioada Nastase, se creeaza curente de opinie, se agita ziaristii care au legaturi cu anumite partide.
“Sugestii au existat, dar nu atat de grave”
- Presiunile sunt deci indirecte, partidele actioneaza prin intermediul ziaristilor.
- Nu pot sa spun ca deocamdata lucrurile se intampla atat de grav incat sa nu putem functiona. Sper ca lucrurile sa se calmeze si sa putem lucra din nou normal daca nu se va intampla asa, am sa plec.
- Sunt oameni care va cer demisia, care ar dori sa plecati?
- Da, inca de la inceput. La ora la care vorbim nu mi-a cerut nimeni sa demisionez, adica nimeni dintre cei care puteau sa ceara acest lucru. Nici eu nu as face-o decat in momentul in care as considera ca nu pot sa-mi continui activitatea.
- Ati vorbit despre presiunile indirecte, au existat si sugestii?
- Mie direct nu-mi spune nimeni nimic, pentru ca nici unul dintre politicieni nu vrea sa faca o intelegere cu mine, nu indrazneste sa faca un targ cu mine.
- De obicei, atunci cand politicienii sunt nemultumiti, il suna pe directorul de stiri.
- Sigur ca au fost nemultumiri de
parcurs: Adrian Nastase a fost foarte nemultumit cand filmam in Zambaccian si m-a sunat.
- Alti politicieni v-au sunat?
- O singura data, un ministru, dar noi am continuat sa facem reportajele asa cum le-am programat si sper sa nu fiu nevoita sa-i dau numele. Sugestii au existat, dar nu atat de grave.
- De ce ar fi vrut premierul Tariceanu sa apara la interviul de la TVR din 24 ianuarie cu Monica Ghiurco, si nu cu dvs.?
- Nu eu am purtat discutiile cu Palatul Victoria, deci raspunsurile trebuie sa le dea altii. Am aflat abia la 17.30 ca voi face eu acest interviu.
- Se teme premierul de dvs. ca ziarist?
- Nu stiu, nici nu stiu daca a fost el sau consilierii lui care au purtat aceste discutii.
“M-am straduit sa nu fiu dura nici cu premierul, nici cu presedintele”
- Vi se reproseaza ca ati fost mai dura cu Tariceanu decat cu Basescu.
- M-am straduit sa nu fiu dura nici cu premierul, nici cu presedintele.
- Daca ati fi fost la BBC, interviurile ar fi fost mult mai virulente.
- Probabil, dar BBC-ul este BBC si nu ar fi trebuit sa plec de acolo niciodata.
- De ce la BBC ati fi putut face niste interviuri mai puternice, iar la TVR nu?
- BBC nu facea parte din peisajul societatii romanesti, TVR este o altfel de societate. Diferenta este foarte mare: in primul rand, BBC nu are un consiliu de administratie politizat, nu este subordonat parlamentului si chiar este o institutie publica fara nici o legatura cu politicul. In Romania legaturile sunt semnificative: consiliul de administratie este politizat, iar TVR a fost proiectata institutional de la bun inceput gresit.
- Ce s-ar fi intamplat daca interviurile cu presedintele sau cu premierul ar fi fost mult mai dure?
- E greu sa le faci asa in Romania. Cu Iliescu nu vroiam sa fiu foarte dura, pentru ca mi s-a parut ca in privinta lui deja ma antepronuntasem si pentru ca era corect sa-l las sa vorbeasca, fiindca scrisesem prea mult despre el. Si chiar despre Tariceanu mi s-a parut ca s-a scris destul de mult si mi s-a parut ca telespectatorii inteleg mai mult daca el vorbeste destul, dar eu nu cred ca nu le-am pus intrebarile care trebuiau puse. E adevarat ca nu i-am hartuit, dar nu-mi propusesem.
“Nimeni nu a adus pana acum nici o dovada ca am fost ofiter sau ca am avut vreun angajament
cu Securitatea”
- In perioada 1979-1985 ati lucrat la Academia de Stiinte Politice Stefan Gheorghiu. Ce faceati acolo?
- Am lucrat ca documentarist la institutul acestei academii. Nu eram mai mult decat o documentarista care citea carti si reviste straine si faceam rezumate.
- Acolo ati cunoscut persoane care dupa 1990 au intrat in prim-planul vietii politice romanesti?
- I-am intalnit pe Dan Mircea Popescu, Ioan Mircea Pascu, Virgil Magureanu.
- Cum a inceput colaborarea dvs. cu Era Socialista?
- Nu a fost decat un articol. Mi s-a cerut o recenzie, la care revista a mai adaugat sosul ideologic obisnuit.
- Unde ajungeau analizele pe care le faceati la institut?
- Erau doar rezumate, nici nu mi se cereau si nici nu cred ca eram pregatita sa le fac. Nu stiu unde ajungeau.
- Cum ati reusit sa va angajati la o institutie care-si recruta cadrele pe baza fidelitatii fata de PCR?
- Nu. Nu trebuia sa demonstrezi nici o fidelitate. Am dat un examen de limba si gata. Vroiam sa plec din invatamant pentru ca vroiam sa am mai mult timp sa-mi termin doctoratul in lingvistica. In aceste institute toata lumea avea timp si pentru altceva.
- Dvs. pentru ce ati avut timp?
- Pana la un punct, pentru un doctorat in lingvistica. Acesta e de fapt povestea ratata a vietii mele si am crezut ca, daca voi avea destul timp, as putea ajunge pana la urma la universitate. Odata ajunsa la institut, am avut acces la niste carti de relatii internationale si atunci mi s-a deschis interesul pentru aceste lucruri.
- Ati avut nevoie de recomandari cand v-ati angajat la institutul de pe langa Academia Stefan Gheorghiu?
- Nu. Nu am avut nici un fel de recomandari.
- Asociatia Civic Media a cerut zilele trecute cercetarea dvs. in regim de urgenta de catre CNSAS plecand de la premisa ca din 1985 ati lucrat la Ambasada SUA din Bucuresti. Ati colaborat sau lucrat pentru Securitate inainte de 1989?
- Mai spun o data. Nu exista nici un angajament cu Securitatea, nu am fost ofiter de Securitate. Nimeni nu a adus pana acum nici o dovada ca am fost ofiter sau ca am avut vreun angajament cu Securitatea. Repet lucrul acesta si-l voi repeta de cate ori vrea Civic Media.
- Dati in judecata aceasta asociatie?
- Ma gandesc foarte mult sa fac acest lucru. Am avut o prima discutie cu avocatul si ne gandim care sunt sansele de succes.
- Acuzatorii dvs. pleaca de la premisa ca intreg personalul romanesc al Ambasadei SUA la Bucuresti ar fi fost incadrat la Directa a III-a Securitatii si ca “pana si femeile de serviciu erau subofiteri”.
- La 17 ani dupa revolutie, inca multi dintre colegii mei care lucrau atunci la ambasada continua sa lucreze si astazi. Nu poti sa arunci cu noroi in toata lumea care era acolo.
- De ce aceste acuzatii au aparut tocmai acum?
- Din cauza razboiului politic general si poate ca din cauza ca unii vor un control asupra Directiei Stiri din TVR. Este un loc deocamdata necontrolat de niciun partid politic.
- Este o batalie care se da acum pentru TVR?
- Da. In mod normal ar trebui sa o apere Parlamentul, dar nu am mari sperante, ar trebui sa o apere opinia publica si mai ales angajatii TVR, dar aici nu exista solidaritate intre jurnalisti. Deja vad opera dezbinarii pe care o fac politicienii printre ei. Pe mine m-a incurajat ce a spus pana acum Tudor Giurgiu, presedintele TVR, si anume ca partidele politice nu dicteaza in televiziune, dar cata vreme consiliul este numit politic lucrurile raman complicate. Sunt unii oameni din Consiliul de administratie al TVR care dau sugestii ziaristilor si care incearca sa-si sustina formatiunile care i-au numit. Doar PD si Presedintia nu si-au trimis oameni in acest Consiliu.
- Va simtiti amenintata?
- Nu ma simt la fel de confor-tabil ca acum o luna.
- Aparent, tot scandalul iscat in jurul dvs. si al TVR pare sa fi plecat de la interviul pe care l-ati facut cu Traian Basescu pe 22 ianuarie, exista si alte cauze mai putin vizibile?
- Eu cred ca aceste cauze sunt extrem de vizibile, fiindca Traian Basescu a mai dat interviuri la televiziunea publica, si aceiasi oameni au fost nemultumiti, dar cu mai putin scandal decat acum. De data aceasta, exista un razboi extrem de intens pe scena politica, cu niste realinieri, si cu accentuarea tensiunii dintre premier si presedinte. Exista o serie de tensiuni, dar eu ma straduiesc sa le tin in afara camerei de stiri, dar ele influenteaza pe alte cai.
- Pe ce cai?
- Pe caile unor colegi de-ai mei care sunt totusi afiliati, chiar daca nu o spun, si care fac o agitatie in redactie pe diferite teme si care raspund unor comenzi politice, chiar daca nu o recunosc si chiar daca afiseaza alte sloganuri.
- Acesti colegi sunt subordonatii dvs.?
- Sunt subordonatii mei. Ei nu fac nimic din ceea ce n-ar avea voie sa faca, dar sunt tot soiul de lucruri informale care se intampla si care agita spiritele.
- A raspunde unei comenzi politice nu e tocmai ceea ce ar trebui sa faca un ziarist.
- Discutiile dintre oameni nu le putem opri si nici nu am de gand sa le opresc, important este ceea ce iese pe ecran. Noi pentru asta suntem judecati. Nu se face propaganda politica pe fata, ci in mod mult mai subtil.
- Cine sunt cei care raspund acestor comenzi politice? Aveti nume?
- Am, dar nu as vrea sa le dau acum, dar ceea ce s-a intamplat cu Comisia de etica este evident.
- Cei care au raspuns presiunilor politice in perioada Nastase par sa fie predispusi si acum sa faca la fel?
- Incearca sa-si recruteze adepti printre colegii lor, ca sa creeze o anumita atmosfera. Banuiesc ca unul dintre ei chiar vizeaza postul meu. Il avertizez ca nu este un post foarte placut.
- De fapt, Comisia de etica a TVR va acuza indirect ca la interviul cu Basescu nu ati respectat “unele norme deontologice si profesionale elementare”, precizand ca “impartialitatea, independenta si profesionalismul TVR” au fost puse “din nou la indoiala” din pricina acestei emisiuni moderate de dvs. Mai mult, Comisia propune “sanctionarea celor vinovati”.
- Conducerea TVR i-a dat o replica acestei Comisii apreciind ca si-a depasit prerogativele, ca s-a pronuntat inainte sa asculte toate partile, lucrurile stau ca intr-un proces: daca nu s-au respectat procedurile, nici nu are rost sa discutam fondul. Eu nu am prejudiciat imaginea TVR, televiziunea a cazut, intr-un fel, victima razboiului dintre palate si presiunilor politice care s-au intensificat foarte tare, fiindca PSD simte ca e momentul in care poate sa devina mai prezent si mai activ pe scena.
- De cand ati venit la TVR, au fost presiuni asupra dvs.?
- Nu atat de mari cat incep sa se faca acum. Sper ca ele se vor calma.
- Ce inseamna “nu atat de mari”?
- Multa vreme nu a fost absolut nimic, a fost foarte bine. Acum insa, stricandu-se cu totul atmosfera si climatul public, presiunile incep sa se simta.
“Niciodata nu m-a sunat presedintele”
- Adica va suna primul ministru sau presedintele sau consilierii lor?
- Nu. Inainte vorbeam cu consilierul primului ministru, dar acum nu mai discuta cu mine. Toate discutiile despre interviul pe care premierul l-a acordat TVR nu au fost duse cu mine, ci cu presedintele TVR, Tudor Giurgiu. Pana acum, daca aveam un interviu discutam, dintr-o data acest lucru nu s-a mai intamplat. Niciodata nu m-a sunat presedintele, niciodata nu a cerut presedintele sa vina la TVR.
- Nici altcineva de la Cotroceni?
- Traian Basescu nu m-a sunat niciodata personal de cand sunt la TVR. Inainte s-a intamplat o singura data, cand lucram la Radio Total si spusesem o prostie pe post despre niste hotarari ale Primariei. M-a sunat doar sa-mi spuna ca nu intelesesem acele hotarari, fara sa imi ceara insa drept la replica. A fost singura data cand mi-a telefonat Traian Basescu, in rest, pentru interviuri, interventii in jurnal etc., am discutat cu consilierul sau de presa. Niciodata Adriana Saftoiu nu a cerut un interviu la TVR.
- Asadar, nici de la cabinetul premierului nu va suna nimeni, nici de la cel al presedintelui. Atunci de unde vin presiunile?
- Lucrurile se intampla altfel, nu suntem totusi in perioada Nastase, se creeaza curente de opinie, se agita ziaristii care au legaturi cu anumite partide.
“Sugestii au existat, dar nu atat de grave”
- Presiunile sunt deci indirecte, partidele actioneaza prin intermediul ziaristilor.
- Nu pot sa spun ca deocamdata lucrurile se intampla atat de grav incat sa nu putem functiona. Sper ca lucrurile sa se calmeze si sa putem lucra din nou normal daca nu se va intampla asa, am sa plec.
- Sunt oameni care va cer demisia, care ar dori sa plecati?
- Da, inca de la inceput. La ora la care vorbim nu mi-a cerut nimeni sa demisionez, adica nimeni dintre cei care puteau sa ceara acest lucru. Nici eu nu as face-o decat in momentul in care as considera ca nu pot sa-mi continui activitatea.
- Ati vorbit despre presiunile indirecte, au existat si sugestii?
- Mie direct nu-mi spune nimeni nimic, pentru ca nici unul dintre politicieni nu vrea sa faca o intelegere cu mine, nu indrazneste sa faca un targ cu mine.
- De obicei, atunci cand politicienii sunt nemultumiti, il suna pe directorul de stiri.
- Sigur ca au fost nemultumiri de
parcurs: Adrian Nastase a fost foarte nemultumit cand filmam in Zambaccian si m-a sunat.
- Alti politicieni v-au sunat?
- O singura data, un ministru, dar noi am continuat sa facem reportajele asa cum le-am programat si sper sa nu fiu nevoita sa-i dau numele. Sugestii au existat, dar nu atat de grave.
- De ce ar fi vrut premierul Tariceanu sa apara la interviul de la TVR din 24 ianuarie cu Monica Ghiurco, si nu cu dvs.?
- Nu eu am purtat discutiile cu Palatul Victoria, deci raspunsurile trebuie sa le dea altii. Am aflat abia la 17.30 ca voi face eu acest interviu.
- Se teme premierul de dvs. ca ziarist?
- Nu stiu, nici nu stiu daca a fost el sau consilierii lui care au purtat aceste discutii.
“M-am straduit sa nu fiu dura nici cu premierul, nici cu presedintele”
- Vi se reproseaza ca ati fost mai dura cu Tariceanu decat cu Basescu.
- M-am straduit sa nu fiu dura nici cu premierul, nici cu presedintele.
- Daca ati fi fost la BBC, interviurile ar fi fost mult mai virulente.
- Probabil, dar BBC-ul este BBC si nu ar fi trebuit sa plec de acolo niciodata.
- De ce la BBC ati fi putut face niste interviuri mai puternice, iar la TVR nu?
- BBC nu facea parte din peisajul societatii romanesti, TVR este o altfel de societate. Diferenta este foarte mare: in primul rand, BBC nu are un consiliu de administratie politizat, nu este subordonat parlamentului si chiar este o institutie publica fara nici o legatura cu politicul. In Romania legaturile sunt semnificative: consiliul de administratie este politizat, iar TVR a fost proiectata institutional de la bun inceput gresit.
- Ce s-ar fi intamplat daca interviurile cu presedintele sau cu premierul ar fi fost mult mai dure?
- E greu sa le faci asa in Romania. Cu Iliescu nu vroiam sa fiu foarte dura, pentru ca mi s-a parut ca in privinta lui deja ma antepronuntasem si pentru ca era corect sa-l las sa vorbeasca, fiindca scrisesem prea mult despre el. Si chiar despre Tariceanu mi s-a parut ca s-a scris destul de mult si mi s-a parut ca telespectatorii inteleg mai mult daca el vorbeste destul, dar eu nu cred ca nu le-am pus intrebarile care trebuiau puse. E adevarat ca nu i-am hartuit, dar nu-mi propusesem.
“Nimeni nu a adus pana acum nici o dovada ca am fost ofiter sau ca am avut vreun angajament
cu Securitatea”
- In perioada 1979-1985 ati lucrat la Academia de Stiinte Politice Stefan Gheorghiu. Ce faceati acolo?
- Am lucrat ca documentarist la institutul acestei academii. Nu eram mai mult decat o documentarista care citea carti si reviste straine si faceam rezumate.
- Acolo ati cunoscut persoane care dupa 1990 au intrat in prim-planul vietii politice romanesti?
- I-am intalnit pe Dan Mircea Popescu, Ioan Mircea Pascu, Virgil Magureanu.
- Cum a inceput colaborarea dvs. cu Era Socialista?
- Nu a fost decat un articol. Mi s-a cerut o recenzie, la care revista a mai adaugat sosul ideologic obisnuit.
- Unde ajungeau analizele pe care le faceati la institut?
- Erau doar rezumate, nici nu mi se cereau si nici nu cred ca eram pregatita sa le fac. Nu stiu unde ajungeau.
- Cum ati reusit sa va angajati la o institutie care-si recruta cadrele pe baza fidelitatii fata de PCR?
- Nu. Nu trebuia sa demonstrezi nici o fidelitate. Am dat un examen de limba si gata. Vroiam sa plec din invatamant pentru ca vroiam sa am mai mult timp sa-mi termin doctoratul in lingvistica. In aceste institute toata lumea avea timp si pentru altceva.
- Dvs. pentru ce ati avut timp?
- Pana la un punct, pentru un doctorat in lingvistica. Acesta e de fapt povestea ratata a vietii mele si am crezut ca, daca voi avea destul timp, as putea ajunge pana la urma la universitate. Odata ajunsa la institut, am avut acces la niste carti de relatii internationale si atunci mi s-a deschis interesul pentru aceste lucruri.
- Ati avut nevoie de recomandari cand v-ati angajat la institutul de pe langa Academia Stefan Gheorghiu?
- Nu. Nu am avut nici un fel de recomandari.
- Asociatia Civic Media a cerut zilele trecute cercetarea dvs. in regim de urgenta de catre CNSAS plecand de la premisa ca din 1985 ati lucrat la Ambasada SUA din Bucuresti. Ati colaborat sau lucrat pentru Securitate inainte de 1989?
- Mai spun o data. Nu exista nici un angajament cu Securitatea, nu am fost ofiter de Securitate. Nimeni nu a adus pana acum nici o dovada ca am fost ofiter sau ca am avut vreun angajament cu Securitatea. Repet lucrul acesta si-l voi repeta de cate ori vrea Civic Media.
- Dati in judecata aceasta asociatie?
- Ma gandesc foarte mult sa fac acest lucru. Am avut o prima discutie cu avocatul si ne gandim care sunt sansele de succes.
- Acuzatorii dvs. pleaca de la premisa ca intreg personalul romanesc al Ambasadei SUA la Bucuresti ar fi fost incadrat la Directa a III-a Securitatii si ca “pana si femeile de serviciu erau subofiteri”.
- La 17 ani dupa revolutie, inca multi dintre colegii mei care lucrau atunci la ambasada continua sa lucreze si astazi. Nu poti sa arunci cu noroi in toata lumea care era acolo.
- De ce aceste acuzatii au aparut tocmai acum?
- Din cauza razboiului politic general si poate ca din cauza ca unii vor un control asupra Directiei Stiri din TVR. Este un loc deocamdata necontrolat de niciun partid politic.
- Este o batalie care se da acum pentru TVR?
- Da. In mod normal ar trebui sa o apere Parlamentul, dar nu am mari sperante, ar trebui sa o apere opinia publica si mai ales angajatii TVR, dar aici nu exista solidaritate intre jurnalisti. Deja vad opera dezbinarii pe care o fac politicienii printre ei. Pe mine m-a incurajat ce a spus pana acum Tudor Giurgiu, presedintele TVR, si anume ca partidele politice nu dicteaza in televiziune, dar cata vreme consiliul este numit politic lucrurile raman complicate. Sunt unii oameni din Consiliul de administratie al TVR care dau sugestii ziaristilor si care incearca sa-si sustina formatiunile care i-au numit. Doar PD si Presedintia nu si-au trimis oameni in acest Consiliu.
- Va simtiti amenintata?
- Nu ma simt la fel de confor-tabil ca acum o luna.
Directia specializata a M.A.I.-ului isi insuseste cazurile lucrate de DNA
Dupa ce a declansat un razboi intern in Ministerul de Interne, Marian Sintion, seful Directiei Generale Anticoruptie a atacat Directia Nationala Anticoruptie. Ca sa-si faca imagine si sa apara bine in ochii ministrului Blaga, unitatea de elita a MAI, condusa de Sintion-Rolf, a inceput sa-si insuseasca rezultatele obtinute de procurorii DNA! Mai grav, conform unor surse din cadrul DNA, de multe ori DGA-ul Ministerului de Interne a pus in pericol anchete importante.
Conflictul dintre DNA si DGA a aparut la sfarsitul anului trecut dupa ce institutia din cadrul ministerului condus de Vasile Blaga a inceput sa "plagieze" Directia Nationala Anticoruptie. Dupa mai multe "deturnari" de rezultate ale anchetelor DNA, procurorii s-au revoltat.
Prin mai multe adrese oficiale, Daniel Morar, procurorul-sef al DNA, ii reproseaza lui Sintion ca institutia sa a preluat o serie de rezultate obtinute de DNA. Iritarea procurorilor se vede chiar si din adresele semnate de Morar: "Sunt nevoit sa imi exprim din nou profunda nemultumire fata de felul in care DGA, sub conducerea dumneavoastra, isi promoveaza politica de comunicare. Consider ca, de aceasta data, situatia este chiar mai grava decat in cazurile anterioare, de vreme ce institutia pe care o conduceti a inteles sa transmita catre mass media date nereale"! Conducerea DNA face referire la un caz in care DGA a informat presa si conducerea Ministerului de Interne ca a rezolvat un flagrant important. Numai ca, prin adresa semnata de seful DNA, lui Sintion i se reamintea ca speta a fost lucrata de politistii si procurorii DNA, iar "singura contributie a DGA a fost aceea ca denuntul a fost inregistrat la Directia Generala Anticoruptie, care, mai apoi, a orientat denuntul, asa cum impune legea, catre institutia noastra". DGA-ul condus de Sintion-Rolf a continuat apoi sa isi asume spete ale DNA. Intr-o alta adresa, Daniel Morar, seful DNA, scria ca "ma declar extrem de dezamagit si contrariat in acelasi timp ca nici discutiile, nici scrisoarea pe care v-am trimis-o legat de nemultumirile mele fata de colaborarea dintre noi nu au avut nicio urmare". Criza dintre DNA si DGA a atins cote maxime cand Daniel Morar a amenintat ca e pregatit sa emita o dezmintire publica referitoare la "plagiatele" DGA: "Am evitat sa dam dezmintire publica numai pentru ca am sperat ca asemenea incidente se pot rezolva prin dialog si ca plasarea institutiei pe care o reprezentati intr-o postura nefavorabila ar fi un demers contraproductiv"! Nici acest ultimatum nu a fost luat in seama de Marian Sintion-Rolf, aflat in "foame" de rezultate. Si, conform surselor din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie, asumarea cazurilor rezolvate de la DNA de catre oamenii lui Sintion s-a facut, de mai multe ori, prin comunicate de presa aparute chiar inainte de retinerea inculpatilor!
Ciudat este raspunsul directorului DGA in privinta relatiilor de lucru dintre DGA si DNA. Sintion spune ca "relatiile sunt foarte bune". Asta pentru ca "noi am prezentat cazurile dupa ce ne-am consultat cu birourile de presa ale parchetelor, in conformitate cu principiul transparentei din strategia de prevenire si combatere a coruptiei la nivelul Ministerului Administratiei si Internelor si care are la baza strategia de prevenire si combatere a coruptiei de la nivelul Guvernului"!
Marian Sintion-Rolf, seful Directiei Generale Anticoruptie din cadrul MAI, nu este la primul scandal. Acesta si-a "dinamitat" institutia dupa ce a silit zeci de subordonati sa paraseasca directia. Acuzand "politica de teroare" instaurata de directorul Sintion, angajatii DGA-ului si-au reclamat seful la ministru: "Are un comportament paranoic, urla, tipa si refuza sa vorbeasca direct cu cadrele din subordine", se spune intr-un raport semnat de comisarul DGA, Adrian Iancu. In plangerea facuta catre Blaga se reclama faptul ca numirile in locurile lasate libere se fac pe baza de simpatii, prin imputerniciri, evitandu-se astfel scoaterea la concurs a posturilor. Angatii DGA mai sustin ca seful lor nu are stagiul militar satisfacut fiind clasat inapt din cauza afectiunilor psihice. Despre problema testului psihologic - care reprezinta pasul principal la angajarea in cadrul DGA - Serviciul de Comunicare Publica din cadrul MAI a anuntat ca Marian Sintion nu s-a "confruntat" cu asa ceva: "Domnul Marian Sintion a fost numit in functia de director general al Directiei Generale Anticoruptie in urma detasarii sale din cadrul Ministerului Public (...) in aceste conditii nu era necesarta efectuarea unei testari psihologice, ca si in cazul angajatilor MAI"! Despre acuzele privind afectiunile psihice, Marian Sintion-Rolf declara ca a fost supus testarii psihologice la angajarea sa in magistratura, dar si apoi, in timpul activitatii sale.
Conflictul dintre DNA si DGA a aparut la sfarsitul anului trecut dupa ce institutia din cadrul ministerului condus de Vasile Blaga a inceput sa "plagieze" Directia Nationala Anticoruptie. Dupa mai multe "deturnari" de rezultate ale anchetelor DNA, procurorii s-au revoltat.
Prin mai multe adrese oficiale, Daniel Morar, procurorul-sef al DNA, ii reproseaza lui Sintion ca institutia sa a preluat o serie de rezultate obtinute de DNA. Iritarea procurorilor se vede chiar si din adresele semnate de Morar: "Sunt nevoit sa imi exprim din nou profunda nemultumire fata de felul in care DGA, sub conducerea dumneavoastra, isi promoveaza politica de comunicare. Consider ca, de aceasta data, situatia este chiar mai grava decat in cazurile anterioare, de vreme ce institutia pe care o conduceti a inteles sa transmita catre mass media date nereale"! Conducerea DNA face referire la un caz in care DGA a informat presa si conducerea Ministerului de Interne ca a rezolvat un flagrant important. Numai ca, prin adresa semnata de seful DNA, lui Sintion i se reamintea ca speta a fost lucrata de politistii si procurorii DNA, iar "singura contributie a DGA a fost aceea ca denuntul a fost inregistrat la Directia Generala Anticoruptie, care, mai apoi, a orientat denuntul, asa cum impune legea, catre institutia noastra". DGA-ul condus de Sintion-Rolf a continuat apoi sa isi asume spete ale DNA. Intr-o alta adresa, Daniel Morar, seful DNA, scria ca "ma declar extrem de dezamagit si contrariat in acelasi timp ca nici discutiile, nici scrisoarea pe care v-am trimis-o legat de nemultumirile mele fata de colaborarea dintre noi nu au avut nicio urmare". Criza dintre DNA si DGA a atins cote maxime cand Daniel Morar a amenintat ca e pregatit sa emita o dezmintire publica referitoare la "plagiatele" DGA: "Am evitat sa dam dezmintire publica numai pentru ca am sperat ca asemenea incidente se pot rezolva prin dialog si ca plasarea institutiei pe care o reprezentati intr-o postura nefavorabila ar fi un demers contraproductiv"! Nici acest ultimatum nu a fost luat in seama de Marian Sintion-Rolf, aflat in "foame" de rezultate. Si, conform surselor din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie, asumarea cazurilor rezolvate de la DNA de catre oamenii lui Sintion s-a facut, de mai multe ori, prin comunicate de presa aparute chiar inainte de retinerea inculpatilor!
Ciudat este raspunsul directorului DGA in privinta relatiilor de lucru dintre DGA si DNA. Sintion spune ca "relatiile sunt foarte bune". Asta pentru ca "noi am prezentat cazurile dupa ce ne-am consultat cu birourile de presa ale parchetelor, in conformitate cu principiul transparentei din strategia de prevenire si combatere a coruptiei la nivelul Ministerului Administratiei si Internelor si care are la baza strategia de prevenire si combatere a coruptiei de la nivelul Guvernului"!
Marian Sintion-Rolf, seful Directiei Generale Anticoruptie din cadrul MAI, nu este la primul scandal. Acesta si-a "dinamitat" institutia dupa ce a silit zeci de subordonati sa paraseasca directia. Acuzand "politica de teroare" instaurata de directorul Sintion, angajatii DGA-ului si-au reclamat seful la ministru: "Are un comportament paranoic, urla, tipa si refuza sa vorbeasca direct cu cadrele din subordine", se spune intr-un raport semnat de comisarul DGA, Adrian Iancu. In plangerea facuta catre Blaga se reclama faptul ca numirile in locurile lasate libere se fac pe baza de simpatii, prin imputerniciri, evitandu-se astfel scoaterea la concurs a posturilor. Angatii DGA mai sustin ca seful lor nu are stagiul militar satisfacut fiind clasat inapt din cauza afectiunilor psihice. Despre problema testului psihologic - care reprezinta pasul principal la angajarea in cadrul DGA - Serviciul de Comunicare Publica din cadrul MAI a anuntat ca Marian Sintion nu s-a "confruntat" cu asa ceva: "Domnul Marian Sintion a fost numit in functia de director general al Directiei Generale Anticoruptie in urma detasarii sale din cadrul Ministerului Public (...) in aceste conditii nu era necesarta efectuarea unei testari psihologice, ca si in cazul angajatilor MAI"! Despre acuzele privind afectiunile psihice, Marian Sintion-Rolf declara ca a fost supus testarii psihologice la angajarea sa in magistratura, dar si apoi, in timpul activitatii sale.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
